Poezia Pe Albumul Domnișoarei Maria Docan de Vasile Alecsandri

PE ALBUMUL DOMNIȘOAREI MARIA DOCAN


Mițulică, dulce floare,
Vai de mine ! ce-am aflat ?
O albină-otrăvitoare
De guriță te-a mușcat ?


Și cu boală dureroasă
Tu, drăguță, te-ai luptat,
Și din fața ta voioasă
Rozele s-au scuturat ?


Ardă-o docul de albină
Ce văzîndu-te-a gîndit
Că se află-ntr-o grădină
Și de tine s-a lipit !


Dar n-ai grijă, Măriucă !
Viespea crudă va peri,
Iar tu lîngă-a ta mămucă
Lesne vei reînflori.


Primăvara nu-i departe
Cu plăcutele-i comori ;
În curînd a să ai parte
De-ale tale dulci surori.


Pe-a ta față zîmbitoare,
Pe sub ochii-ți drăgălași
Răsari-vor lăcrimioare
Și voioși tradafirași.


Iar de vrei să n-ai măhnire
Și să scapi de orice chin,
Te lipești cu iubire
De-al mămucăi dulce sîn ;


Căci în lume prunc și floare
Au un înger protector :
Floricelele au soare,
Pruncii au mame cu dor !

Poezia Pe Albumul Domnișoarei Maria Docan de Vasile Alecsandri

PE ALBUMUL DOMNIȘOAREI MARIA DOCAN


Mițulică, dulce floare,
Vai de mine ! ce-am aflat ?
O albină-otrăvitoare
De guriță te-a mușcat ?


Și cu boală dureroasă
Tu, drăguță, te-ai luptat,
Și din fața ta voioasă
Rozele s-au scuturat ?


Ardă-o docul de albină
Ce văzîndu-te-a gîndit
Că se află-ntr-o grădină
Și de tine s-a lipit !


Dar n-ai grijă, Măriucă !
Viespea crudă va peri,
Iar tu lîngă-a ta mămucă
Lesne vei reînflori.


Primăvara nu-i departe
Cu plăcutele-i comori ;
În curînd a să ai parte
De-ale tale dulci surori.


Pe-a ta față zîmbitoare,
Pe sub ochii-ți drăgălași
Răsari-vor lăcrimioare
Și voioși tradafirași.


Iar de vrei să n-ai măhnire
Și să scapi de orice chin,
Te lipești cu iubire
De-al mămucăi dulce sîn ;


Căci în lume prunc și floare
Au un înger protector :
Floricelele au soare,
Pruncii au mame cu dor !

Poezia Pungulița de Vasile Alecsandri

PUNGULIȚA

dedicată unui zgîrcit


„O ! punguliță dalbă,
Cu dragoste-mpletită
De-o mînă mică, albă
Și mie mult iubită !


Minune drăgălașă
Ce-ncînți a mea privire !
Tu, care-ai fost partașă
La tainica-i gîndire,


Fii un izvor de bine
Sărmanilor din lume,
Ca toți să se închine
La dulcele ei nume.


Fii, pungă adorată,
O amintire vie
De ziua neuitată
Cînd te-a trimis Ea mie !”


Așa zicea-n estazu-i
Un tînăr cu iubire
Și lacrimi pe obrazu-i
Curgeau de fericire ;


Dar corbul cel prădalnic,
Tîmpit de bătrîneță,
Rosti : „Nebun și jalnic
E omu-n tinereță !


Și mintea-i e căzută
În grea și tristă boală !
Sărmanul ! el sărută
O punguliță... goală !”

Poezia Pungulița de Vasile Alecsandri

PUNGULIȚA

dedicată unui zgîrcit


„O ! punguliță dalbă,
Cu dragoste-mpletită
De-o mînă mică, albă
Și mie mult iubită !


Minune drăgălașă
Ce-ncînți a mea privire !
Tu, care-ai fost partașă
La tainica-i gîndire,


Fii un izvor de bine
Sărmanilor din lume,
Ca toți să se închine
La dulcele ei nume.


Fii, pungă adorată,
O amintire vie
De ziua neuitată
Cînd te-a trimis Ea mie !”


Așa zicea-n estazu-i
Un tînăr cu iubire
Și lacrimi pe obrazu-i
Curgeau de fericire ;


Dar corbul cel prădalnic,
Tîmpit de bătrîneță,
Rosti : „Nebun și jalnic
E omu-n tinereță !


Și mintea-i e căzută
În grea și tristă boală !
Sărmanul ! el sărută
O punguliță... goală !”