Poezia Pungulița de Vasile Alecsandri

PUNGULIȚA

dedicată unui zgîrcit


„O ! punguliță dalbă,
Cu dragoste-mpletită
De-o mînă mică, albă
Și mie mult iubită !


Minune drăgălașă
Ce-ncînți a mea privire !
Tu, care-ai fost partașă
La tainica-i gîndire,


Fii un izvor de bine
Sărmanilor din lume,
Ca toți să se închine
La dulcele ei nume.


Fii, pungă adorată,
O amintire vie
De ziua neuitată
Cînd te-a trimis Ea mie !”


Așa zicea-n estazu-i
Un tînăr cu iubire
Și lacrimi pe obrazu-i
Curgeau de fericire ;


Dar corbul cel prădalnic,
Tîmpit de bătrîneță,
Rosti : „Nebun și jalnic
E omu-n tinereță !


Și mintea-i e căzută
În grea și tristă boală !
Sărmanul ! el sărută
O punguliță... goală !”