Poezia Vînători Și Vînătoare de Vasile Alecsandri

          VÎNĂTORI ȘI VÎNĂTOARE


Pe geana cîmpului albiu
Se vede-un codru mare,
Lucind sub soarele gălbiu,
Ș-un sat perdut în zare.


Răsună codrul de-mpușcări,
De chiote voioase,
De urlete și de lătrări
Pe culmele rîpoase,


Căci e vînatul cel domnesc
La urși cu negre blane,
La lupi ce-n fugă clănțănesc,
La vulpele codane...


Sub crengile ce se întind
De țurșuri încărcate,
Hăitașii mare foc  aprind
Cu vreascuri înghețate.


Și vînătorii osteniți
S-așează-n giur gramadă,
Unii pe trunchi, alții lungiți
Pe perne de zapadă.


Și toți pe domnulfericesc
De mîndra-i vînătoare,
Căci a ucis un cerb codresc
Și patru căprioare.


Iar colo-n satul depărtat,
Într-o căsuță mică,
Lîngă horn toarce nencetat
O sprintenă fetică


Și zice-așa în gîndul ei :
„De-aș vrea, într-o clipă,
Cum v-aș vîna cu ochii mei,
O, vînători de fală !


Și cum v-aș face chiar pe drum
Cărările-a vă perde,
Ș-a vă jura că voi acum
Vînați în codru verde!”