Poezia Pe Albumul Domnișoarei Maria Docan de Vasile Alecsandri

PE ALBUMUL DOMNIȘOAREI MARIA DOCAN


Mițulică, dulce floare,
Vai de mine ! ce-am aflat ?
O albină-otrăvitoare
De guriță te-a mușcat ?


Și cu boală dureroasă
Tu, drăguță, te-ai luptat,
Și din fața ta voioasă
Rozele s-au scuturat ?


Ardă-o docul de albină
Ce văzîndu-te-a gîndit
Că se află-ntr-o grădină
Și de tine s-a lipit !


Dar n-ai grijă, Măriucă !
Viespea crudă va peri,
Iar tu lîngă-a ta mămucă
Lesne vei reînflori.


Primăvara nu-i departe
Cu plăcutele-i comori ;
În curînd a să ai parte
De-ale tale dulci surori.


Pe-a ta față zîmbitoare,
Pe sub ochii-ți drăgălași
Răsari-vor lăcrimioare
Și voioși tradafirași.


Iar de vrei să n-ai măhnire
Și să scapi de orice chin,
Te lipești cu iubire
De-al mămucăi dulce sîn ;


Căci în lume prunc și floare
Au un înger protector :
Floricelele au soare,
Pruncii au mame cu dor !