Poezia Plecarea Din Orașul Blestemelor de Eugen Jebelean





PLECAREA DIN ORAȘUL BLESTEMELOR



În Necropolis, muzici fremătau,
În toamnă, într-o surdă zi, tîrziu.
Murisem de demult
Și stam pe catafalcu-mi purpuriu.




Gemu o ușe lin, și, în tăcere,
Pătrunse cineva pe ușe :
Ființa pentru care mult am plîns în viață
Și care - mort chiar - o iubesc. Și rîse.




Galbena-mi față mîngîind-o,
Rîse și hohoti cu glas pustiu :
,,Strălucitorule, aicea te găsesc?
Urîta Budapestă ți-e sicriu?''




,,Nu-ți mai aduci aminte de lumina
Ce suie pe mormintele din sud și rîde?
Aici, la Budapesta, viața e urîtă
Și-al morții chip de mii de ori mai hîd e.''





,,Vino din al blestemului oraș.
Vino, mort drag, vino cu mine.
Aici nu-i loc ca să visezi frumos,
Nici pentru marile iubiri, de lacrimi pline.''




Și-mi luă molatec mîinile în mîini
Și rîse, rîse nebunește.
Și de atunci, spre cimitirul de la miazăzi,
Un mort, un mort sărman se pregătește.







Postare

  ANPC Termeni și Condiții