Poezia Moara De Vînt de Vasile Alecsandri

MOARA DE VÎNT
 Fabula dedicată lui A. Donici


Pe-un deal oarecare,
Cu renume sfînt
Făcea zgomot mare
O moară de vînt ;
Dar biata morișcă,
Deși-avea un pic
De porumb și hrișcă,
Nu lucra nimic,
Ci-n văzduh pornită
Se-nvîrtea mereu :
Părea că-i vrăjită
De Duhul cel rău !
„Ce mai vijelie,
(Cugeta ades)
Trebuie să fie
Devale, pe șes,
Cînd eu în furtună
Mă lupt și vuiesc
Și ca o nebună
În loc mă-nvîrtesc !”
Însă pe cîmpie
Liniște era.
Iarba cea verzie
Nici se clătina,
Și la foc de soare
Bietul muncitor
Stropea cu sudoare
Micul său ogor.
„Ce de mai făină
O fi măcinînd !”
Zise o găină
La moară zburînd.
„Te-nșeli, sorioară  !
(Spuse-un șoim din munți.)
Vînt e mult la moară,
Da-i lipsesc grăunți !”