Zapaciti.ro

LA OSPĀȚUL LUI GHEORGHE DOJA

Ce-ți spune burta, Sevastiane?
Ni-i sîngele acum de cîne.
Corbi croncānesc deasupra noastrā.
Mort ni-i fruntașul, mā, frațîne.

Era mai bun decît optzeci
De arhimandriți de pe pāmînt.
Pe tronul lui de fier în flācāri,
Domnea asemeni celui sfînt.

Îl ințepau, rîzînd, cālāii ;
Muri cu fruntea neînfrîntā.
Episcopu-l cādelnița
Cu apā și tāmîie sfîntā.

Mîncarām și noi bine-odatā,
Le-am smuls la corbi mārețul prînz.
Corbi crunți am fost chiar noi, frāțîne,
Cā noi l-am sfîșiat, flāmînzi.

În burți, blestem avem și viațā.
Hei, foale, hei, voi burți de cîne,
Sunteți mormîntul maghiarimii
Și voi veți fi vremea de mîne.

Dupā ospāț, veni-va postul
Și-un Doja nou, veni-va, da.
Sā nu scuipi, Sevastiane : tronul
Lui Doja ne-o rāscumpāra.

LA OSPĀȚUL LUI GHEORGHE DOJA

Ce-ți spune burta, Sevastiane?
Ni-i sîngele acum de cîne.
Corbi croncānesc deasupra noastrā.
Mort ni-i fruntașul, mā, frațîne.

Era mai bun decît optzeci
De arhimandriți de pe pāmînt.
Pe tronul lui de fier în flācāri,
Domnea asemeni celui sfînt.

Îl ințepau, rîzînd, cālāii ;
Muri cu fruntea neînfrîntā.
Episcopu-l cādelnița
Cu apā și tāmîie sfîntā.

Mîncarām și noi bine-odatā,
Le-am smuls la corbi mārețul prînz.
Corbi crunți am fost chiar noi, frāțîne,
Cā noi l-am sfîșiat, flāmînzi.

În burți, blestem avem și viațā.
Hei, foale, hei, voi burți de cîne,
Sunteți mormîntul maghiarimii
Și voi veți fi vremea de mîne.

Dupā ospāț, veni-va postul
Și-un Doja nou, veni-va, da.
Sā nu scuipi, Sevastiane : tronul
Lui Doja ne-o rāscumpāra.

CÎNTECUL IACOBINULUI MAGHIAR

Din degete ne curge sînge
Cînd bietul trup ți-l pipāim,
Maghiarā țarā somnoroasā,
Mai ești tu, oare? mai trāim?

Sāmai nādājduim? Vai, ochii
Ne dor de-atîta așteptare.
Cînd învia-va Babilonul
Înlānțuitelor popoare?

De ce din mii de frînte doruri
Nu crește-o uriașā vrere?
Cînd slavā,-ungarā sau valahā,
Durerea-i, vai, tot o durere.

De-o mie de-ani, ocara, chinul
La toți ni-s rude-apropiate.
De ce nu ne-ntîlnim c-un vuirt
Pe-a cugetului baricade?

Dunāre, Olt - la fel. au graiul,
Un grai domol și mortuar.
E vai de-acela care-n țara
Lui Arpad, nu-i domn sau tîlhar.
Glasul

Cînd ne vom strînge laolaltā
Maghiari și nemaghiari, dar frați?
Cînd rāsuna-va glasul nostru,
Al celor frînți și împilați?

Cît vom mai fi o lașā oaste?
Mișeii cît vor sta-n domnie?
Cît va mai fi poporu-un graur
Întemnițat în colivie?

Ungarie cerșetoreascā,
Nici crez, nici pîine azi n-avem.
Dar mîine va fi totu-al nostru,
De îndrāznim și dacā vrem.