LA OSPĀȚUL LUI GHEORGHE DOJA
Ce-ți spune burta, Sevastiane?
Ni-i sîngele acum de cîne.
Corbi croncānesc deasupra noastrā.
Mort ni-i fruntașul, mā, frațîne.
Era mai bun decît optzeci
De arhimandriți de pe pāmînt.
Pe tronul lui de fier în flācāri,
Domnea asemeni celui sfînt.
Îl ințepau, rîzînd, cālāii ;
Muri cu fruntea neînfrîntā.
Episcopu-l cādelnița
Cu apā și tāmîie sfîntā.
Mîncarām și noi bine-odatā,
Le-am smuls la corbi mārețul prînz.
Corbi crunți am fost chiar noi, frāțîne,
Cā noi l-am sfîșiat, flāmînzi.
În burți, blestem avem și viațā.
Hei, foale, hei, voi burți de cîne,
Sunteți mormîntul maghiarimii
Și voi veți fi vremea de mîne.
Dupā ospāț, veni-va postul
Și-un Doja nou, veni-va, da.
Sā nu scuipi, Sevastiane : tronul
Lui Doja ne-o rāscumpāra.