Fabula Leul Și Măgarul La Vânătoare de La Fontaine

          LEUL ȘI MĂGARUL LA VÂNĂTOARE


Monarhul dobitoacelor, năpraznic,
voia să dea, de ziua lui, un praznic
și chibzui să facă o mare vânătoare,
de urși, de cerbi, de lupi, de căprioare și de mistreți,
că el nu-și pierde vremea cu vrăbii sau sticleți.
Și, ca să scoată grabnic vânatul din unghere,
l-a pus pe Măgărilă într-un tufiș, să zbiere.
Iar când porni să ragă din răsputeri Măgarul,
dezlănțuit deodată, ca viforul în toi,
ai fi jurat că sună din surle tot Tartanul ,
ca-n ziua Judecății de Apoi.
De răgete-ngrozindu-se de-a binele,
pornind înnebunite spre zăvoi,
cădeau în gheara Leului jivinele.
-,,Vezi, zise Măgărilă, uitându-se la ele,
ce-am săvârșit prin răgetele mele?”
-,,Da, îi răspunse Leul, cumplit ai mai răgit,că eu
-cât sunt Leu -
m-aș fi-ngrozit,
de nu aveam - ca toate jivinele - habar
că ești, cum ești, doar un măgar...”
De-ar fi-ndrăznit, se supăra Măgarul
de spuse și de ton ;
dar, chibzuit, și-a îndurat amarul,
că nu-i de felul lui, un fanfaron.

Fabula Leul Și Măgarul La Vânătoare de La Fontaine

          LEUL ȘI MĂGARUL LA VÂNĂTOARE


Monarhul dobitoacelor, năpraznic,
voia să dea, de ziua lui, un praznic
și chibzui să facă o mare vânătoare,
de urși, de cerbi, de lupi, de căprioare și de mistreți,
că el nu-și pierde vremea cu vrăbii sau sticleți.
Și, ca să scoată grabnic vânatul din unghere,
l-a pus pe Măgărilă într-un tufiș, să zbiere.
Iar când porni să ragă din răsputeri Măgarul,
dezlănțuit deodată, ca viforul în toi,
ai fi jurat că sună din surle tot Tartanul ,
ca-n ziua Judecății de Apoi.
De răgete-ngrozindu-se de-a binele,
pornind înnebunite spre zăvoi,
cădeau în gheara Leului jivinele.
-,,Vezi, zise Măgărilă, uitându-se la ele,
ce-am săvârșit prin răgetele mele?”
-,,Da, îi răspunse Leul, cumplit ai mai răgit,că eu
-cât sunt Leu -
m-aș fi-ngrozit,
de nu aveam - ca toate jivinele - habar
că ești, cum ești, doar un măgar...”
De-ar fi-ndrăznit, se supăra Măgarul
de spuse și de ton ;
dar, chibzuit, și-a îndurat amarul,
că nu-i de felul lui, un fanfaron.

Fabula Jelania Păunuluui Către Junona de La Fontaine

          JELANIA PĂUNULUUI CĂTRE JUNONA


I se plângea Păunul, Junonei, într-o zi,
c-o fi
și c-o păți,
luând  chezași înalții zei
că jalba lui e cu temei.
-,,De cum încep să-mi deapăn și eu cântul,
fug toți din jurul meu de rup pământul.
În schimb, ce armonie-ncântătoare
ai pus în glasul unei zburătoare,
o fărâmiță de Privighetoare !...”
-,,Mai bine ai tăcea !
îi spuse ea.
De ce îți pare, tocmai ție, rău
și mofturi vii să-ndrugi, în loc de păsuri,
când nu mai are nimeni un gând cum e al tău
- un curcubeu cu sute de mătăsuri.
Din coada ta, când o rotești, irumpe
belșugul unei lumi de pietre scumpe.
Mai știi cumva o pasăre ca tine ?...
Nu toate au de toate, vezi prea bine !
E iute Șoimul, Pajura-i vitează,
iar altele prin cânt ne desfătează
și Corbul e un bun prevestitor
și toate-s mulțumite de păsăreasca lor.
Deci, pune capăt lungului taifas,
iar când te-aud că te mai plângi de glas,
să știi că fără pene-am să te las !”

Fabula Jelania Păunuluui Către Junona de La Fontaine

          JELANIA PĂUNULUUI CĂTRE JUNONA


I se plângea Păunul, Junonei, într-o zi,
c-o fi
și c-o păți,
luând  chezași înalții zei
că jalba lui e cu temei.
-,,De cum încep să-mi deapăn și eu cântul,
fug toți din jurul meu de rup pământul.
În schimb, ce armonie-ncântătoare
ai pus în glasul unei zburătoare,
o fărâmiță de Privighetoare !...”
-,,Mai bine ai tăcea !
îi spuse ea.
De ce îți pare, tocmai ție, rău
și mofturi vii să-ndrugi, în loc de păsuri,
când nu mai are nimeni un gând cum e al tău
- un curcubeu cu sute de mătăsuri.
Din coada ta, când o rotești, irumpe
belșugul unei lumi de pietre scumpe.
Mai știi cumva o pasăre ca tine ?...
Nu toate au de toate, vezi prea bine !
E iute Șoimul, Pajura-i vitează,
iar altele prin cânt ne desfătează
și Corbul e un bun prevestitor
și toate-s mulțumite de păsăreasca lor.
Deci, pune capăt lungului taifas,
iar când te-aud că te mai plângi de glas,
să știi că fără pene-am să te las !”