Fabula Oile Și Lupii de La Fontaine

OILE ȘI LUPII


De-o mie și mai bine de ani - ori mai încoace
(căci ziua, luna, leatul nu ni le-arată cărțile)-
cumetrii Lupi căzură cu Oile la pace,
o pace cu foloase de amândouă părțile.
Cum Lupii mainainte nu-și alegeau mijlooacele,
când sfâșiau Mioara, Berbecele sau Mielul,
la rândul lor ciobanii le tăbăceau cojoacele
și nu era mai slobod păscutul ca măcelul.
Așa că hotărâră să facă, toate, pace
cu foame și ostateci, cum se face.
Cerându-le dulăii, Lupii, șuii,
le-au dat, drept chezășie, puii.
Dar puii cresc și iată-i cu timpul Lupii în lege...
Când au lipsit odată ciobanii de la târlă,
uitând de pact, de lege, de ciomege,
au dispărut, tâlharii, cu Mieii peste gârlă.
(Dăduseră de veste și-n codru, prin iscoade.)
Și cum doare pe temeiul încrederiii năroade
în ,,pactul sfânt”, Dulăii de mult nu mai vegheau,
au fost, pe negândite, uciși pe când dormeau.
(Nici n-au avut răgazul să afle cine-i roade!)
E foarte bună pacea - putem de-aici conchide -
dar trebuie să știi cu cine-o faci,
că sunt, pe lumea asta, și lighioi perfide.
Nu te-ncurca în viață cu astfel de ortaci
-dihănii ce-n prieteni o vreme se prefac -
ci luptă fără milă, ca să le vii de hac!

Fabula Oile Și Lupii de La Fontaine

OILE ȘI LUPII


De-o mie și mai bine de ani - ori mai încoace
(căci ziua, luna, leatul nu ni le-arată cărțile)-
cumetrii Lupi căzură cu Oile la pace,
o pace cu foloase de amândouă părțile.
Cum Lupii mainainte nu-și alegeau mijlooacele,
când sfâșiau Mioara, Berbecele sau Mielul,
la rândul lor ciobanii le tăbăceau cojoacele
și nu era mai slobod păscutul ca măcelul.
Așa că hotărâră să facă, toate, pace
cu foame și ostateci, cum se face.
Cerându-le dulăii, Lupii, șuii,
le-au dat, drept chezășie, puii.
Dar puii cresc și iată-i cu timpul Lupii în lege...
Când au lipsit odată ciobanii de la târlă,
uitând de pact, de lege, de ciomege,
au dispărut, tâlharii, cu Mieii peste gârlă.
(Dăduseră de veste și-n codru, prin iscoade.)
Și cum doare pe temeiul încrederiii năroade
în ,,pactul sfânt”, Dulăii de mult nu mai vegheau,
au fost, pe negândite, uciși pe când dormeau.
(Nici n-au avut răgazul să afle cine-i roade!)
E foarte bună pacea - putem de-aici conchide -
dar trebuie să știi cu cine-o faci,
că sunt, pe lumea asta, și lighioi perfide.
Nu te-ncurca în viață cu astfel de ortaci
-dihănii ce-n prieteni o vreme se prefac -
ci luptă fără milă, ca să le vii de hac!

Fabula Lebăda Și Bucătarul de La Fontaine

    LEBĂDA ȘI BUCĂTARUL


În curtea unui vechi conac,
trăiau, odată, pe un lac
o Lebădă și un Gânsac:
întâia, hărăzită privirea s-o desfete,
iar dânsul cu mireasma fripturii să-i îmbete.
În zilele cu soare, în nopțile cu lună,
mereu pluteau pe apă împreună.
Dar bucătarul casei - o dihanie -
de băutură uneori încins,
în locul Gâștii, Lebăda a prins
și-i și făcea pe loc de petrecanie,
de nu cânta sărmana orătanie
un cântec minunat, cu vrajă stranie.
-,,Sunt un neghiob! își zise smintitul. Mai e vorbă
ar fi păcat să facem din cântăreață ciorbă.
Se cade oare să-i retez gâtlejul
așa, doar pentru sațiul nemernicului pântec,
când știu acum că pot să-i dau prilejul
să și-l păstreze numai pentru cântec?...”


Adeseori, vieța la greu impas ne duce.
Dar vorba dulce (spune zicala ) mult aduce.

Fabula Lebăda Și Bucătarul de La Fontaine

    LEBĂDA ȘI BUCĂTARUL


În curtea unui vechi conac,
trăiau, odată, pe un lac
o Lebădă și un Gânsac:
întâia, hărăzită privirea s-o desfete,
iar dânsul cu mireasma fripturii să-i îmbete.
În zilele cu soare, în nopțile cu lună,
mereu pluteau pe apă împreună.
Dar bucătarul casei - o dihanie -
de băutură uneori încins,
în locul Gâștii, Lebăda a prins
și-i și făcea pe loc de petrecanie,
de nu cânta sărmana orătanie
un cântec minunat, cu vrajă stranie.
-,,Sunt un neghiob! își zise smintitul. Mai e vorbă
ar fi păcat să facem din cântăreață ciorbă.
Se cade oare să-i retez gâtlejul
așa, doar pentru sațiul nemernicului pântec,
când știu acum că pot să-i dau prilejul
să și-l păstreze numai pentru cântec?...”


Adeseori, vieța la greu impas ne duce.
Dar vorba dulce (spune zicala ) mult aduce.