LEBĂDA ȘI BUCĂTARUL
În curtea unui vechi conac,
trăiau, odată, pe un lac
o Lebădă și un Gânsac:
întâia, hărăzită privirea s-o desfete,
iar dânsul cu mireasma fripturii să-i îmbete.
În zilele cu soare, în nopțile cu lună,
mereu pluteau pe apă împreună.
Dar bucătarul casei - o dihanie -
de băutură uneori încins,
în locul Gâștii, Lebăda a prins
și-i și făcea pe loc de petrecanie,
de nu cânta sărmana orătanie
un cântec minunat, cu vrajă stranie.
-,,Sunt un neghiob! își zise smintitul. Mai e vorbă
ar fi păcat să facem din cântăreață ciorbă.
Se cade oare să-i retez gâtlejul
așa, doar pentru sațiul nemernicului pântec,
când știu acum că pot să-i dau prilejul
să și-l păstreze numai pentru cântec?...”
Adeseori, vieța la greu impas ne duce.
Dar vorba dulce (spune zicala ) mult aduce.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc Pentru Comentariile Făcute...