Fabula Gaița Împodobită Cu Pene De Păun de La Fontaine

CĂMILA ȘI SCÂNDURILE PLUTITOARE


Văzând,cândva, întâia Cămilă printre dune,
se sperie întâiul drumeț ca de-o minune ;
al doilea s-apropie cu sfiiciune;
și-al treilea căpăstru-i pune!
Depinderea ne-nvață
cu toate în viață.
Încet, încet, cu timpul, nu mai tremuri
de ce-ți părea-nspăimântător, pe vremuri.


Pe țărmul mării celei mari,
stăteau de strajă trei pândari,
ținând nimic să nu le scape.
Când iată că zăresc pe ape
un punct ce tot venea în goană,
părând că zarea nu-l încape.
-,,E o corabie dușmană!”
Se speriară de pomană.
Când mogâldeața fu aproape,
văzură niște scânduri sparte.

Așa par multe de departe !

Fabula Gaița Împodobită Cu Pene De Păun de La Fontaine

CĂMILA ȘI SCÂNDURILE PLUTITOARE


Văzând,cândva, întâia Cămilă printre dune,
se sperie întâiul drumeț ca de-o minune ;
al doilea s-apropie cu sfiiciune;
și-al treilea căpăstru-i pune!
Depinderea ne-nvață
cu toate în viață.
Încet, încet, cu timpul, nu mai tremuri
de ce-ți părea-nspăimântător, pe vremuri.


Pe țărmul mării celei mari,
stăteau de strajă trei pândari,
ținând nimic să nu le scape.
Când iată că zăresc pe ape
un punct ce tot venea în goană,
părând că zarea nu-l încape.
-,,E o corabie dușmană!”
Se speriară de pomană.
Când mogâldeața fu aproape,
văzură niște scânduri sparte.

Așa par multe de departe !

Fabula Maimuțoiul Și Delfinul de La Fontaine

         MAIMUȚOIUL ȘI DELFINUL


La greci era un obicei :
pe mare, unii călători,
adeseori duceau cu ei
maimuțe, câini de scamatori.
Un vas cam tot așa-nzestrat,
în preajma coastei, s-a-necat.
Delfinii dacă nu săreau,
toți călătorii-n hău piereau.
Chiar Plini, marele-nvățat,
a scris că ei ar fi salvat
atâția oameni din puhoi,
ferindu-i de urgia mării
și- grație asemănării -
și un pocit de Maimuțoi.
Delfinul, Om îl socotea.
Și tot trecând din val în val
și aducându-l către mal,
l-a întrbat, când străbătea
cu el uriaș talaz :
-„Ești din cetatea lui Apollo?
-„Da, toți mă știu că-s de pe-acolo!”
Iar de te-aduce vreun necaz,
să vii la mine, că am rude,
cârmuitori de primul rang
ți când le cer, îmi cântă-n hang,
și-un văr al meu primar e jude...”
Înseninat de-așa noroc,
Delfinu-i mulțumi pe loc.
-,,Ai fost cumva pe la Pireu?
-„Da, e un bun amic al meu,
cu care mă-ntâlnesc mereu
și ne-apucăm de câte-un joc...”
De propria-i prostie-mpins,
tot trăncănea mereu cu el,
crezând că portul e un ins.
Mai fac destui neghiobi la fel
când povestesc de toate-cele
deși nu au habar de ele.
Ca Ieremia cu proțapul,
vorbea întruna, la-ntâmplare.
Delfinul, însă,-ntoarse capul
și când văzu ce-avea-n spinare,
voind alți oameni să mai scape,
zvârli sluțenia în ape...

Fabula Maimuțoiul Și Delfinul de La Fontaine

         MAIMUȚOIUL ȘI DELFINUL


La greci era un obicei :
pe mare, unii călători,
adeseori duceau cu ei
maimuțe, câini de scamatori.
Un vas cam tot așa-nzestrat,
în preajma coastei, s-a-necat.
Delfinii dacă nu săreau,
toți călătorii-n hău piereau.
Chiar Plini, marele-nvățat,
a scris că ei ar fi salvat
atâția oameni din puhoi,
ferindu-i de urgia mării
și- grație asemănării -
și un pocit de Maimuțoi.
Delfinul, Om îl socotea.
Și tot trecând din val în val
și aducându-l către mal,
l-a întrbat, când străbătea
cu el uriaș talaz :
-„Ești din cetatea lui Apollo?
-„Da, toți mă știu că-s de pe-acolo!”
Iar de te-aduce vreun necaz,
să vii la mine, că am rude,
cârmuitori de primul rang
ți când le cer, îmi cântă-n hang,
și-un văr al meu primar e jude...”
Înseninat de-așa noroc,
Delfinu-i mulțumi pe loc.
-,,Ai fost cumva pe la Pireu?
-„Da, e un bun amic al meu,
cu care mă-ntâlnesc mereu
și ne-apucăm de câte-un joc...”
De propria-i prostie-mpins,
tot trăncănea mereu cu el,
crezând că portul e un ins.
Mai fac destui neghiobi la fel
când povestesc de toate-cele
deși nu au habar de ele.
Ca Ieremia cu proțapul,
vorbea întruna, la-ntâmplare.
Delfinul, însă,-ntoarse capul
și când văzu ce-avea-n spinare,
voind alți oameni să mai scape,
zvârli sluțenia în ape...