CĂMILA ȘI SCÂNDURILE PLUTITOARE
Văzând,cândva, întâia Cămilă printre dune,
se sperie întâiul drumeț ca de-o minune ;
al doilea s-apropie cu sfiiciune;
și-al treilea căpăstru-i pune!
Depinderea ne-nvață
cu toate în viață.
Încet, încet, cu timpul, nu mai tremuri
de ce-ți părea-nspăimântător, pe vremuri.
Pe țărmul mării celei mari,
stăteau de strajă trei pândari,
ținând nimic să nu le scape.
Când iată că zăresc pe ape
un punct ce tot venea în goană,
părând că zarea nu-l încape.
-,,E o corabie dușmană!”
Se speriară de pomană.
Când mogâldeața fu aproape,
văzură niște scânduri sparte.
Așa par multe de departe !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc Pentru Comentariile Făcute...