Poezia Imnuri Pentru Pămînt de Magda Isanos

IMNURI PENTRU PĂMÎNT



Acum vreau să cînt
imnuri pentru pămînt,
păduri și izvoare ;
străvechea ta laudă, soare,
îmi arde buzele. Toate
plantele răspîndesc visuri ciudate.
Răcoarea nopții, stelele nestinse,
Într-un cuvînt le-aș voi cuprinse.




Dar mai bine s-ascult.
Oare n-am fost și eu un arbore mai demult ?
Și astăzi nu-s tot materie ?
Forme pieritoare, vise puzderie,
de unde veniți ?
Laudă, oricum, laudă ție,
natură și forță vie,
mamă care ne legeni pe jumătate-adormiți.




 Tu care-ai născocit soarele,
umbra și apele
și numai o dată mășcînd pleoapele -
stelele, strălucitoarele !




Ai creat spațiul,
ființele chinuite de nesațiul
vieții,
mările licărind îndărătul ceții
celei dintîi ;
amiaza de foc
și-nfloritele pămîntului văi.
Apoi, după larmă și joc,
somnul cel bun al morții.




Tu, ca o mamă stai îndărătul porții ;
S-a-nserat, se-ntorc risipiții copii,
și tu-i primești în cîmpiile liniștite ;
ființe-obosite ! Ființe-obosite !

Fabula Căruța-mpotmolită de La Fontaine

CĂRUȚA-MPOTMOLITĂ

Pe un drumeag de țară, cu hârtoape,
se-mpotmolise, rău, un car cu paie,
și nu era țipenie pe-aproape
să-i vie-n ajutor lui Niculaie.
Era prin mlaștinile luncii
cam la o poștă de pădure,
pe unde-nțarcă dracu pruncii
Nu-i rămânea decât să-njure !
Văzând că nu-l mai poate scoate,
cu brațele pe șolduri stând,
a jurat de toți și toate
din câte i-au trecut prin gând.
Sătul, apoi, și de blestelme
și vrând să scape din impas,-
porni pe Hercule să-l cheme.
Din nori se auzi un glas :
-,,Cum Hercule-i ajută-ndată
doar pe aceia ce se zbat,-
îți dă un sfat :
ia pune mâna de îndată
pe opată
și strânge glodul de sub rotți !
Dă și pietroiul la o parte !
Ești gata?"
-,,Da !"
-,,Acuma, poți
să-ți vezide cale mai departe..."
Uitându-și tânguirile deșarte,
pocni din bici și hăui cu sete.
Căruța, mai ușoară cao plută,
împinsă ca de-o mână nevăzută,
Porni din loc pe pârtia-ncepută
pe care-o-nfiripase pe-ndelete.

Când singur știi să te ajuți, băiete,
și Cerul te ajută !

Poezia Zîne De Rouă de Magda Isanos

ZÎNE DE ROUĂ



Zîne de rouă,
mă rog vouă,
să mă primiți
în pajiștea unde dormiți.
Drept lumînare,
aș vrea o floare.
Drept rugăciuni și tropare,
vîntul să mă bată, iarba s-aplece mai tare.





Voi, zîne bune,
zvîrliți-mi un brîu,
să se facă rîu
și să sune.





Apoi, sub torentul spumos,
îngropați-mă jos,
s-aud prin piatră,
ca și cum aș sta șîngă vatră,
poveștile-acestui ținut luminos...




Așa mă rog vouă,
zîne de rouă,
să mă dezmierde
și-n moarte
zarea pămîntului verde.

Fabula Ciolanul Și Năluca Lui de La Fontaine

CIOBANUL ȘI NĂLUCA LUI

 

Au cine nu se-nșeală,
umblând după năluci?
Tu, veșnică momeală,
pe câți nu ne seduci?...

Esop ne povestește că un dulău de târlă
cu un ciolan în gură, trecea pe lângă gârlă.
Cum cel răsfrânt în apă i se păru mai mare,
ca fulgerul s-a năpustit gămanul.
Dar  s-a topit năluca și Câinele,-n, vâltoare,
era să-și piardă viața, o dată cu ciolanul !