Poezia După Ce... de Magda Isanos

DUPĂ CE...


După ce frunzișul fu plin de șoapte,
după ce soarele privi îndelung lucrurile
cele vii și moarte de pe pămînt,
atunci își aprinse toamna-n cer rugurile.




Și-ntr-o zi văzui că totul e gata.
Rotunjime merelor egal răsuna ;
prasadele, poama ciugulită și coaptă
în zarea lovită de aripi sclipea.




Frunzele încă nu cădeau. Florile încă
întîrziau pe-un pămînt sunător.
Jur-mprejur atunci izbicniră pădurile :
aur, și sînge, și flăcări. Toate mă dor !

Poezia Să Vă Cînt, Fructe... de Magda Isanos

SĂ VĂ CÎNT, FRUCTE



Să vă cînt, fructe, să vă cînt...
Adînci îs rădăcinile-n pămînt.
Dar gloria-mprejurul frunții voastre
e ca un nimb de tresăriri albastre.




Merele-n iarbă rostogolite,
prasade pe creanga plecată, gutui...
Ce veselă horă de fete gătite !
Și viarmele doarme pe laurii lui.





În carnea cu miros de floare
aurora boreală răsare ;
harbuzul trosnește, semințele curg.
Și-i toamnă și-amurg...

Poezia Dormiți, Dormiți... de Magda Isanos

Dormiți... dormiți, sub proaspătă zăpadă,
morminte rotunjite-abia-n cîmpie.
Așa de rece noaptea o so cadă,
așa degrabă vremea o să vie.




Și voi sînteți cupole scufundate,
dintr-un oraș odată-nfloritor,
cînd ca un ultim clopot mai străbate,
azi, sufletul poetului, sonor.





Dar auziti-l, voi,
morminte reci, cetăți nepăsătoare,
prin care se coboare negre ploi
și subțirică, albă, trece-o floare.




Dormiți, dormiți cu stele de pază
și-ntr-un crepuscul dulce-ngrămădite,
popoare-ntregi de plante-acum visează
furtuna unor crengi nebiruite.

Poezia Acum, Dimineața de Magda Isanos

ACUM, DIMINEAȚA



Acum, dimineața e-naltă și plină
de arbori care tremură ușor
și de coline singure-n lumină,
ce-n respirații unice cobor.




E vară, pînă sus în cer e vară,
și verdele acestor mari cîmpii
ne-nvață că și morții au o țară,
și mările, tăcute temelii,