Poezia [ Acuma Cîntecul S-a Sfîrșit... ] de Magda Isanos

[ ACUMA CÎNTECUL S-A SFÎRȘIT... ]



Acuma cîntecul s-a sfîrșit.
Nu știu dei bine ori rău.
Din frunze-am cîntat. Dumnezeu,
lîngă mine stînd, mi-a șoptit.




De fapt nu era Dumnezeu, era pom.
Și cîteodată-avea glas de om.
,,Sărbătorește, mi-a spus el, aceste
cîmpii dezmierdate și creste...''




Și ca o pasăre neînvățată
m-am apucat să cînt. Eram mirată
și bucuroasă, și nici n-am simțit
cum trece anotimpul fericit !




Zburați, cîntece, zburați departe,
scuturați-mă de pămînt și moarte,
și preamăriți natura-n care încă
e liniște și-nțelepciune-adîncă.

Poezia [ Acuma Cîntecul S-a Sfîrșit... ] de Magda Isanos

[ ACUMA CÎNTECUL S-A SFÎRȘIT... ]



Acuma cîntecul s-a sfîrșit.
Nu știu dei bine ori rău.
Din frunze-am cîntat. Dumnezeu,
lîngă mine stînd, mi-a șoptit.




De fapt nu era Dumnezeu, era pom.
Și cîteodată-avea glas de om.
,,Sărbătorește, mi-a spus el, aceste
cîmpii dezmierdate și creste...''




Și ca o pasăre neînvățată
m-am apucat să cînt. Eram mirată
și bucuroasă, și nici n-am simțit
cum trece anotimpul fericit !




Zburați, cîntece, zburați departe,
scuturați-mă de pămînt și moarte,
și preamăriți natura-n care încă
e liniște și-nțelepciune-adîncă.

Poezia Stîngăcie de Magda Isanos

STÎNGĂCIE




Tu ai ținut cîndva întreaga-mi viață
în mîna ta cam mare și stîngace,
cum ții un pui, care-ntr-o dimineață
năuc și fraged iese din găoace,




și-i simți bătaia inimii atunci
cum asurzește dramul lui de lut,
de frică să nu-l sfarmi ori să-l arunci,
dar tu se vede că n-ai mai avut,




În mîna ta, o floare ori un pui,
pe care - asta-i trist - să-l fi iubit,
și nu e vina ta că l-ai strivit ;
se-ntîmplă dintr-acestea prișicui.

Poezia Stîngăcie de Magda Isanos

STÎNGĂCIE




Tu ai ținut cîndva întreaga-mi viață
în mîna ta cam mare și stîngace,
cum ții un pui, care-ntr-o dimineață
năuc și fraged iese din găoace,




și-i simți bătaia inimii atunci
cum asurzește dramul lui de lut,
de frică să nu-l sfarmi ori să-l arunci,
dar tu se vede că n-ai mai avut,




În mîna ta, o floare ori un pui,
pe care - asta-i trist - să-l fi iubit,
și nu e vina ta că l-ai strivit ;
se-ntîmplă dintr-acestea prișicui.