Poezia Cum Povestește Viața de Magda Isanos

CUM POVESTEȘTE VIAȚA




La-ncheietura mîinii mele-ascult
cum povestește viața, și mă mir,
și-mi amintesc și-acuma c-am fost fir
de iarbă, și-am fost scoică, mai demult.




Și poate mai-nainte-am respirat
pe-ntinderile vaste, și-am privit
în față cerul tainic și-am dorit
să nu mai fiu ocean, și-am fost uscat.




Eu știu ce simt copacii care cresc,
și fructele pe creangă cînd se coc,
ce simt vulcanii care izbucnesc,
c-am fost copac, și ramură, și foc.




Cu șerpii pe nisip am stat la soare
și-am mers la vînătoare, și-am ucis,
în piatră spaima gîndului mi-am scris
cînd îmi făcusem brațe din picioare.





Și cîte somnuri nu mi-au trebuit
ca de la capăt truda să mi-o ieu,
și multe le-am uitat, dar pururi eu
am fost, și niciodată n-am murit.

Poezia Cum Povestește Viața de Magda Isanos

CUM POVESTEȘTE VIAȚA




La-ncheietura mîinii mele-ascult
cum povestește viața, și mă mir,
și-mi amintesc și-acuma c-am fost fir
de iarbă, și-am fost scoică, mai demult.




Și poate mai-nainte-am respirat
pe-ntinderile vaste, și-am privit
în față cerul tainic și-am dorit
să nu mai fiu ocean, și-am fost uscat.




Eu știu ce simt copacii care cresc,
și fructele pe creangă cînd se coc,
ce simt vulcanii care izbucnesc,
c-am fost copac, și ramură, și foc.




Cu șerpii pe nisip am stat la soare
și-am mers la vînătoare, și-am ucis,
în piatră spaima gîndului mi-am scris
cînd îmi făcusem brațe din picioare.





Și cîte somnuri nu mi-au trebuit
ca de la capăt truda să mi-o ieu,
și multe le-am uitat, dar pururi eu
am fost, și niciodată n-am murit.

Poezia Seara de Primăvară de Magda Isanos

SEARA DE PRIMĂVARĂ



Cu mii de ochi ceru-ntreabă de tine
- ce mă-nvățaseși limba să i-o știu -
și-a tresărit noianul tăcerilor din mine
la glasu-i de lumină, ca o dojonă viu.




Copacii de pe strada noastră mă-ntreabă,
amestecîndu-și umbrele sub pași,
zvonind din crengi chemări de primăvară,
ci eu, simțindu-mi sufletul de-ocnaș,




tăceam ; dar iată că tăcerile din mine
s-au rupt ca gheața de pe rîuri și-au pornit
să plîngă - nu știu, pentru mine, pentru tine,
sau pentru dragostea dintîi, care-a murit.

Poezia Seara de Primăvară de Magda Isanos

SEARA DE PRIMĂVARĂ



Cu mii de ochi ceru-ntreabă de tine
- ce mă-nvățaseși limba să i-o știu -
și-a tresărit noianul tăcerilor din mine
la glasu-i de lumină, ca o dojonă viu.




Copacii de pe strada noastră mă-ntreabă,
amestecîndu-și umbrele sub pași,
zvonind din crengi chemări de primăvară,
ci eu, simțindu-mi sufletul de-ocnaș,




tăceam ; dar iată că tăcerile din mine
s-au rupt ca gheața de pe rîuri și-au pornit
să plîngă - nu știu, pentru mine, pentru tine,
sau pentru dragostea dintîi, care-a murit.