Poezia Vis Vegetal de Magda Isanos

VIS VEGETAL


Motto :
,,Cresscu la fereastra împăratului un brad
nalt și frumos de era minune cum de
crescuse într-o noapte.''




Aș vrea să fiu copac și-aș vrea să cresc
lîngă fereastra ta, te-aș auzi
și-n voie te-aș privi întreaga zi.
M-aș apuca și iarna să-nfloresc,
ca să te bucuri. Păsările cele
mai mîndre-ar face cuib pe creanga mea,
și nopțile mi-ar da cercei de stele,
pe care, ca pe frunze, ți le-aș da.
Prin geamul larg deschis, de-atîtea ori
m-aș apleaca ușoară, să-ți sărut
cînd părul ce pe frunte ți-a căzut,
cînd buzele, cu buze moi de flori.
Spre toamnă m-aș juca, zvîrlindu-ți mere
și foi de aur roșu prin odaie,
cu-a ramurilor tînără putere
și-aș apăra obloanele de ploaie.
Și cine știe, poate că într-o seară
de primăvară, cînd va fi și lună,
va trece prin grădină-o zînă bună
făcîndu-mă femeie să fiu iară.
Atuncea, sprijinindu-mi de pervaz
genunchiul ud de frunze și pămînt,
cu părul încă doldora de vînt,
cu rouă și cu lună pe obraz,
eu ți-aș sări în casă și senină
( uitînd de-atîta vreme să vorbesc ),
cu cîte-un cuib în fiecare mînă
întinsă, aș începe să zîmbesc.

Poezia Ultima Zi de Magda Isanos

ULTIMA ZI


Cînd voi muri, știu că va fi o zi
frumoasă, voi culege-n palme soare
și voi simți întîia sărbătoare,
gîndind că mîine n-am a mă trezi.




Copacii, doar de dînșii de-o să-mi pară
rău, cînd îi voi vedea cu ceru-n brață
vestind la geam ciudată dimineață
în care toate trebuie să moară.




Mă va cuprinde-o dragoste nătîngă
de mine, lacrimi tulburi de pămînt
în colțul gurii mele-o să se strîngă
și voi zîmbi, mirată că mai sînt.




Dar pe neașteptate o să crească
o noapte pe deasupra frunții mele,
și deopotrivă, zîmbete și stele,
departe, mai departe-or să pălească.




Prin somn, ca printr-un zid voi auzi
cum se lovește-un ram de cercevea,
cum plînge lîngă mine cineva
încet, de parcă m-aș putea trezi.




Și dintr-o dată totul sub pleoape
căzîndf adînc spre liniștea de-apoi,
ca-ntotdeauna, eu voi fi aproape,
și totuși prea departe, lîngă voi.

Poezia Vorbele La Care Mă-ntorc de Magda Isanos

VORBELE LA CARE MĂ-NTORC



Vorbele la care mă-ntorc uneori
aed ca niște flăcări pe comori.
Aș vrea să scriu despre oameni săraci,
despre dobitoace, despre copaci.




Universul meu vesel sau crud
aș vrea să-l sun și să-l aud,
nu știu, dar dintr-o dată mi-i jale și dor,
și-s ca un steag în lumină, multicolor.




Fie, numele meu nu va rămîne,
nimica n-am desăvîrșit. În amurg
privesc la ape care totuși curg
și se-ntîlnesc în mările regine.




Sicriul meu va fi mic, va fi mic,
undeva, în pămînt, fără glorie stînd,
mîna mea, ca o frunză uscată de vînt,
o să fie uitată-n curînd.

Poezia Insomnie de Magda Isanos

ISOMNIE




Noapte, noapte, caută mai bine
în burduful tău cusut cu stele
căpătîiul ce mi se cuvine,
somnul meu și visurile mele.




În zadar cu fața la perete
m-aș întoarce, că din orice parte
mă privesc, de dincolo de moarte
și de vreme, tristele portrete.




Ceasul e, sau inima ce bate ?
Din adînc de suflet mai aproape
vine să-nflorească sub pleape
amintirea dragostei bogate.