VORBELE LA CARE MĂ-NTORC
Vorbele la care mă-ntorc uneori
aed ca niște flăcări pe comori.
Aș vrea să scriu despre oameni săraci,
despre dobitoace, despre copaci.
Universul meu vesel sau crud
aș vrea să-l sun și să-l aud,
nu știu, dar dintr-o dată mi-i jale și dor,
și-s ca un steag în lumină, multicolor.
Fie, numele meu nu va rămîne,
nimica n-am desăvîrșit. În amurg
privesc la ape care totuși curg
și se-ntîlnesc în mările regine.
Sicriul meu va fi mic, va fi mic,
undeva, în pămînt, fără glorie stînd,
mîna mea, ca o frunză uscată de vînt,
o să fie uitată-n curînd.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc Pentru Comentariile Făcute...