Poezia [ Cu Ochii Mei... ] de Magda Isanos

[ CU OCHII MEI... ]



Cu ochii mei închiși eu pot vedea
atîtea lumi, cît numai creatorul,
cercînd azurul trainic cu piciorul,
în ziua cea dintîi închipuia.




 Și-apoi aleg cuvintele, că știu
că-s rude cu metalul care-nșală,
cu vremea strălucirea lor se spală,
dar, dacă-s bune, sunetul e viu.





Aleg cu trudă vorbe : cînd înalte,
cînd mici, cînd mătăsoase ; drept unelte,
doar ritmul și cu rima, ci nimic
nu-mi place ; a doua zi, ce-i gata strict.





Întocmai ca Manole, simt eu bine,
c-am să-mi durez atuncea mănăstire
în veacuri, cînd te-oi pune și pe tine
la temelia versului : iubire.

Poezia [ Cu Ochii Mei... ] de Magda Isanos

[ CU OCHII MEI... ]



Cu ochii mei închiși eu pot vedea
atîtea lumi, cît numai creatorul,
cercînd azurul trainic cu piciorul,
în ziua cea dintîi închipuia.




 Și-apoi aleg cuvintele, că știu
că-s rude cu metalul care-nșală,
cu vremea strălucirea lor se spală,
dar, dacă-s bune, sunetul e viu.





Aleg cu trudă vorbe : cînd înalte,
cînd mici, cînd mătăsoase ; drept unelte,
doar ritmul și cu rima, ci nimic
nu-mi place ; a doua zi, ce-i gata strict.





Întocmai ca Manole, simt eu bine,
c-am să-mi durez atuncea mănăstire
în veacuri, cînd te-oi pune și pe tine
la temelia versului : iubire.

Poezia În Lumea Asta... de Magda Isanos

ÎN LUMEA ASTA...




În lumea asta de n-ar fi culori
și sunete, ușor ți-ar fi să mori ;
sau, de-ai putea, măcar un snop de soare
s-aduni și pentru viața viitoare ;





unde pămîntul pururea e ud,
nici gîndurile tale nu s-aud,
și-n ochii tăi nu tremură măcar
o stea, din cîte altora răsar.





Pe unde-mi vor fi buzele și nara
cea lacomă de flori, cînd primăvara,
cu glezna-n iarbă, părul roi de-albine,
va trece pentru toți, nu pentru mine ?




Cînd viața, ca o insulă-nsorită,
de unde s-a desprins cîndva o barcă,
mă va uita sub țărmul său, de parcă
nici n-aș fi fost, cu inima răzbită





de frig și umezeală, fără gînd,
mi-oi număra mătăniile albe
a degetelor mele tot mai slabe,
din care cad falangele pe rînd.





În lumea asta de n-ar fi culori
și sunete, ușor și-ar fi fost să mori,
de n-ar fi pomi înalți, cu ceru-n brață
și pe mormîntul tău - atîta viață.

Poezia În Lumea Asta... de Magda Isanos

ÎN LUMEA ASTA...




În lumea asta de n-ar fi culori
și sunete, ușor ți-ar fi să mori ;
sau, de-ai putea, măcar un snop de soare
s-aduni și pentru viața viitoare ;





unde pămîntul pururea e ud,
nici gîndurile tale nu s-aud,
și-n ochii tăi nu tremură măcar
o stea, din cîte altora răsar.





Pe unde-mi vor fi buzele și nara
cea lacomă de flori, cînd primăvara,
cu glezna-n iarbă, părul roi de-albine,
va trece pentru toți, nu pentru mine ?




Cînd viața, ca o insulă-nsorită,
de unde s-a desprins cîndva o barcă,
mă va uita sub țărmul său, de parcă
nici n-aș fi fost, cu inima răzbită





de frig și umezeală, fără gînd,
mi-oi număra mătăniile albe
a degetelor mele tot mai slabe,
din care cad falangele pe rînd.





În lumea asta de n-ar fi culori
și sunete, ușor și-ar fi fost să mori,
de n-ar fi pomi înalți, cu ceru-n brață
și pe mormîntul tău - atîta viață.