Poezia Portret de Tudor Arghezi

PORTRET

M-am zāmislit ca-nbasme cu șapte frunți și șapte
Grumazi și șapte țeste.
Cu-o frunte dau în soare, cu celelalte-n noapte,
Și fiecare este
Și nu este.

Sînt înger, sînt și diavol și fiarā și-alte-asemenei
Și mā frāmînt în sine-mi ca taurii-n belgiug,
Ce se lovesc în coarne cu scînteieri de cremeni,
Siliți sā are stînca la jug.

Am ochi ce bat alene ca apa.
Am lacrimile milei și mîngîierea moale.
Un fulger negru îmi sîngerā pleoapa.
Ia seama : bruta de fier va sā se scoale.

Vino, mîna mi-e caldā și purā,
Sā te dezmierd copilārește.
Du-mi-o la ranā, du-mi-o la gurā.
Spune - duhovnicește, șoaptește.

Mi-a mușcat un dinte degetul mic
Și-l otrāvi cu marea otravā.
Ți-aduci aminte ? Te-am cocoloșit
Și te-am aruncat în lavã.

Poezia Portret de Tudor Arghezi

PORTRET

M-am zāmislit ca-nbasme cu șapte frunți și șapte
Grumazi și șapte țeste.
Cu-o frunte dau în soare, cu celelalte-n noapte,
Și fiecare este
Și nu este.

Sînt înger, sînt și diavol și fiarā și-alte-asemenei
Și mā frāmînt în sine-mi ca taurii-n belgiug,
Ce se lovesc în coarne cu scînteieri de cremeni,
Siliți sā are stînca la jug.

Am ochi ce bat alene ca apa.
Am lacrimile milei și mîngîierea moale.
Un fulger negru îmi sîngerā pleoapa.
Ia seama : bruta de fier va sā se scoale.

Vino, mîna mi-e caldā și purā,
Sā te dezmierd copilārește.
Du-mi-o la ranā, du-mi-o la gurā.
Spune - duhovnicește, șoaptește.

Mi-a mușcat un dinte degetul mic
Și-l otrāvi cu marea otravā.
Ți-aduci aminte ? Te-am cocoloșit
Și te-am aruncat în lavã.

Poezia Tu Nu Ești Frumusețea... de Tudor Arghezi

TU NU EȘTI FRUMUSEȚEA...

Tu nu ești frumusețea spirarelor candide,
În ochi tu nu duci moartea și perlele lichide
În cari rāsfrîng misterul vāpāile livide.

Nici flori n-atingu-ți fruntea spre dînsele plecatā,
Nici pagini cu poeme rāmase de-altādatā
Nu se desfac nostalgic în dreapta-ți inelatā.

Tu nu cunoști otrava gîndirii și-a vegherii :
Fantasmele de fildeș, regini ale tācerii,
Nu ți-au suflat miresme subt salciile serii.

Tu știi cā de cînd lumea e liniște și pace,
Cā drumul e pe care pāianjenul îl face
Țesînd în umbrā caldā velurele sā-mbrace
Subt cari stagneazā ochii și pletele-ți opace.

Copil naiv ! de-aceea te-ador și te mîngîi
Cu fața-nmormîntatā ca-n floare de lāmîi
În carnea-ți netezitā de buzele dintîi !

Și nu-ți șoptesc sonete, nici mituri nu-ți îngîn,
Pe unde trece umbra acestui hoit pāgîn.
Aplec eternitatea spre tine, și rāmîn

Cu ochii-nchisșinîn zîmbet, copil abia-nflorit ;
Cu fruntea rāsturnatā, cu visul risipit,
Ca o dantelā scumpā, pe trupu-ți adormit.

Dar spune-mi, la crepuscul, încet, sînt fericit ?...

Poezia Tu Nu Ești Frumusețea... de Tudor Arghezi

TU NU EȘTI FRUMUSEȚEA...

Tu nu ești frumusețea spirarelor candide,
În ochi tu nu duci moartea și perlele lichide
În cari rāsfrîng misterul vāpāile livide.

Nici flori n-atingu-ți fruntea spre dînsele plecatā,
Nici pagini cu poeme rāmase de-altādatā
Nu se desfac nostalgic în dreapta-ți inelatā.

Tu nu cunoști otrava gîndirii și-a vegherii :
Fantasmele de fildeș, regini ale tācerii,
Nu ți-au suflat miresme subt salciile serii.

Tu știi cā de cînd lumea e liniște și pace,
Cā drumul e pe care pāianjenul îl face
Țesînd în umbrā caldā velurele sā-mbrace
Subt cari stagneazā ochii și pletele-ți opace.

Copil naiv ! de-aceea te-ador și te mîngîi
Cu fața-nmormîntatā ca-n floare de lāmîi
În carnea-ți netezitā de buzele dintîi !

Și nu-ți șoptesc sonete, nici mituri nu-ți îngîn,
Pe unde trece umbra acestui hoit pāgîn.
Aplec eternitatea spre tine, și rāmîn

Cu ochii-nchisșinîn zîmbet, copil abia-nflorit ;
Cu fruntea rāsturnatā, cu visul risipit,
Ca o dantelā scumpā, pe trupu-ți adormit.

Dar spune-mi, la crepuscul, încet, sînt fericit ?...