Poezia Portret de Tudor Arghezi


PORTRET
M-am zāmislit ca-nbasme cu șapte frunți și șapte
Grumazi și șapte țeste.
Cu-o frunte dau în soare, cu celelalte-n noapte,
Și fiecare este
Și nu este.

Sînt înger, sînt și diavol și fiarā și-alte-asemenei
Și mā frāmînt în sine-mi ca taurii-n belgiug,
Ce se lovesc în coarne cu scînteieri de cremeni,
Siliți sā are stînca la jug.

Am ochi ce bat alene ca apa.
Am lacrimile milei și mîngîierea moale.
Un fulger negru îmi sîngerā pleoapa.
Ia seama : bruta de fier va sā se scoale.


Vino, mîna mi-e caldā și purā,
Sā te dezmierd copilārește.
Du-mi-o la ranā, du-mi-o la gurā.
Spune - duhovnicește, șoaptește.



Mi-a mușcat un dinte degetul mic
Și-l otrāvi cu marea otravā.
Ți-aduci aminte ? Te-am cocoloșit
Și te-am aruncat în lavã.





Postare

  ANPC Termeni și Condiții