Fabula Lupul Și Vulpea

LUPUL ȘI VULPEA

Deși o picătură nu-i chiar cât un potop,
aici nu-s de părerea bătrânului Esop.
Cu mintea lui, maestrul cel puțintel la trup
o fi găsit temeiuri în niscaiva nimicuri,
să rânduiască Vulpea,-n, șiretlicuri,
puțin mai sus de Lup?
El știe ce să facă mai bine decât ea,
să-și apere viața, sau altora s-o ia!
Doar într-un caz se cade să respectăm dreptatea
și Vulpii să-i lăsăm întâietatea.

Flămândă, într-o seară, că o durea la rânză,
zărind, din întâmplare, într-o fântână luna,
o socoti, cumătra, un coșcovan de brânză,
și coborî, nebuna,
c-o ciutură-n fântână,
mânată spre adâncuri de foamea ei păgână.
Dezmeticită repede, dihania
vedea cum i s-apropie pierzania.
Nădăjduia să fie, totuși, scoasă
de-o altă lighioană mai spătoasă,
de-aceeași nălucire-n puț atrasă.
Trecuseră trei zile și nimeni nu venise
și argintia rublă a astrului rotund
ce strălucea pe bolta și-n străfund,
încet-încet se cam știrbise.
Era cumătra Vulpe disperată,
cum nu fusese încăbniciodată.
Noroc că se ivi prin partea locului
un Lup cu gâtul dogorât de sete
și Vulpea-i spuse-n grabă dobitocului:
-,,Te știu, cumetre dragă, Lup cu scaun,
nu cum e cîte unul, schiaun.
Coboară-te și tu, pe îndelete
să te înfrupți din cașul făcut de zeul Faun
din minunatul lapte
muls de la Io azi-noapte.
Pun labă- foc, știind că nu mă-nșel,
că Jupiter, de-ar lua și dânsul puținel,
s-ar face bine, dac-ar fi bolnav.
Mâncai și eu, cum vezi , destul din el..."
Cum nu există lup ligav,
Cumătrul nostru, găgăuț,
se coborî c-o ciutură în puț,
și -o scoase pe cumătra, cu cea de-a doua afară.

Putem și noi s-ajungem ca Lupul, de ocară,
căci omul crede repede, orbește,
ce n-ar dori sau ce-și dorește.