TU NU EȘTI FRUMUSEȚEA...
Tu nu ești frumusețea spirarelor candide,
În ochi tu nu duci moartea și perlele lichide
În cari rāsfrîng misterul vāpāile livide.
În ochi tu nu duci moartea și perlele lichide
În cari rāsfrîng misterul vāpāile livide.
Nici flori n-atingu-ți fruntea spre dînsele plecatā,
Nici pagini cu poeme rāmase de-altādatā
Nu se desfac nostalgic în dreapta-ți inelatā.
Nici pagini cu poeme rāmase de-altādatā
Nu se desfac nostalgic în dreapta-ți inelatā.
Tu nu cunoști otrava gîndirii și-a vegherii :
Fantasmele de fildeș, regini ale tācerii,
Nu ți-au suflat miresme subt salciile serii.
Fantasmele de fildeș, regini ale tācerii,
Nu ți-au suflat miresme subt salciile serii.
Tu știi cā de cînd lumea e liniște și pace,
Cā drumul e pe care pāianjenul îl face
Țesînd în umbrā caldā velurele sā-mbrace
Subt cari stagneazā ochii și pletele-ți opace.
Cā drumul e pe care pāianjenul îl face
Țesînd în umbrā caldā velurele sā-mbrace
Subt cari stagneazā ochii și pletele-ți opace.
Copil naiv ! de-aceea te-ador și te mîngîi
Cu fața-nmormîntatā ca-n floare de lāmîi
În carnea-ți netezitā de buzele dintîi !
Cu fața-nmormîntatā ca-n floare de lāmîi
În carnea-ți netezitā de buzele dintîi !
Și nu-ți șoptesc sonete, nici mituri nu-ți îngîn,
Pe unde trece umbra acestui hoit pāgîn.
Aplec eternitatea spre tine, și rāmîn
Pe unde trece umbra acestui hoit pāgîn.
Aplec eternitatea spre tine, și rāmîn
Cu ochii-nchisșinîn zîmbet, copil abia-nflorit ;
Cu fruntea rāsturnatā, cu visul risipit,
Ca o dantelā scumpā, pe trupu-ți adormit.
Cu fruntea rāsturnatā, cu visul risipit,
Ca o dantelā scumpā, pe trupu-ți adormit.
Dar spune-mi, la crepuscul, încet, sînt fericit ?...