Poezia Siuș de Tudor Arghezi

SUIȘ



Tu ești asemeni celui care
Te-a frămîntat, te-a căutat și născocit,
Și semn izbit în tine-a-ncremenit
De sabie biruitoare.




Aceluia ce-atinge neatins noroiul
Și poate duce drum și peste cer,
Printre aramă, cremene și fier ;
Giganticul, molatecul, vioiul.




El năzuiește-n lespede schimbare,
Singurătăți, de sus, de stalactit,
Din veac cu toate fiind nepotrivit
Și aripile strînse fiindu-i călătoare.





Tu știi tăcea cînd este de tăcere
Și-n toată ora-nnalți cîte un turn
Arhanghelului mare taciturn,
Neliniștit de greaua lui putere.




Știi suferi, iubi și mîngîia,
Îndepărtat de oameni și de tine,
Dar bucurii tînjite și suspine
Nu aburesc oțelul și sticlirea ta.

Poezia În Golf de Tudor Arghezi

ÎN GOLF




Departe, prin suflet, prin zare
Alb crește din lac,
Deschis în tăcerea cea mare,
Un templu, din veac.





Oglinda lui nicio lopată
Și luntre n-ating niciodată,
Nu cleatină vînt.
Nu-i țărm, nu-i pămînt.




Uitată-n lumină sihastră,
Ogiva sticlește pustie
De-o flacără fostă albastră,
Ajunsă în gol cenușie.

Poezia Schivnicie de Tudor Arghezi

SCHIVNICIE





Subt povîrnișul caselor de șiță
Întîrzia din ceruri o șuviță,
Oprită-n marea moartă a nopților din sat,
De-o cracă neagră de potop uscat.




Turmele albe de azur și foc
Încet s-au strămutat din loc.
S-a răsucit lumina-n sine ca zuluful.
Cerul, dezumflat, și-a strîns burduful.




Vînt e ? Geamăt e ? Agonie este ?
Spaimă liniștită stăpînește preste.
Al cui e glasul mare care bate ?
Au vine din Psaltire ? Au vine din cetate ?


Dropii de beznă se tîrăsc îngenunchiate.

Poezia Zăpadă de Tudor Arghezi

ZĂPADĂ



Fulg limpede și pur,
Te-aștept să te scobori,
Petală de pe flori
Sădite în azur.





Azurul se încheagă
Să facă iernii salbă.
E-o trudă-n bolta-ntreagă
Să-ți facă fința albă.




Dar ajungînd la noi,
Cu steaua și cu luna,
Tu treci întodeauna
Și lași în lut noroi.