Poezia Lache de Tudor Arghezi

LACHE


Țăpos ca un cui
Licăre ca sabia,
Forfota ca vrabia,
Să-și păstreze taina lui.




Dintr-un ban face doi,
Cum vrei, galbeni și lei,
Descîntînd cu șoapte moi ;
Și dintr-unul face și trei.



Are un ciocan mut :
Bate și nu se aude.
Nicovala lui e ca de lut,
Și toate uneltele lui sînt crude.




Din metal face cocă, aluat,
Borșuri, scrum și rîntaș.
Le scade după ce le-a adunat,
Le face gogeamite caș,




Le împănează cu safire,
Scurge, tescuiește și frige -
Și scoate pentru chimire
Icre de aur, în linguri și pe cîrlige.




Și, a mai zis și o rugăciune
Pe care-o știa numai el.
Dintr-un tăciune
A scos o beteală și un inel.




Din copaie
A tras cu mîna, de-a dreptul,
O vîlvătaie
Care i-a luminat fața și pieptul.




Pentru multele lui minuni,
Lache stă închis de opt ani și patru luni.

Poezia Lache de Tudor Arghezi

LACHE


Țăpos ca un cui
Licăre ca sabia,
Forfota ca vrabia,
Să-și păstreze taina lui.




Dintr-un ban face doi,
Cum vrei, galbeni și lei,
Descîntînd cu șoapte moi ;
Și dintr-unul face și trei.



Are un ciocan mut :
Bate și nu se aude.
Nicovala lui e ca de lut,
Și toate uneltele lui sînt crude.




Din metal face cocă, aluat,
Borșuri, scrum și rîntaș.
Le scade după ce le-a adunat,
Le face gogeamite caș,




Le împănează cu safire,
Scurge, tescuiește și frige -
Și scoate pentru chimire
Icre de aur, în linguri și pe cîrlige.




Și, a mai zis și o rugăciune
Pe care-o știa numai el.
Dintr-un tăciune
A scos o beteală și un inel.




Din copaie
A tras cu mîna, de-a dreptul,
O vîlvătaie
Care i-a luminat fața și pieptul.




Pentru multele lui minuni,
Lache stă închis de opt ani și patru luni.

Poezia Ion Ion de Tudor Arghezi

ION ION



În beciul cu morții, Ion e frumos.
Întins gol pe piatră, c-un fraget surîs.
Trei nopți șobolanii l-au ros
Și gura-i băloasă-i ca de sacîs.





Cînd cioclu-l ridică-n spinare,
Ion parc-ar fi de pămînt.
De-l pui poate sta în picioare.
Dar brațul e moale și frînt.





În ochii-i deschiși, o lumină,
A satului unde-i născut,
A cîmpului unde iezii-a păscut,
A încremenit acolo străină.




Departe de vatră și prins de boieri,
Departe de jalea mămuchii,
Pe trupu-i cu pete și peri,
În cîrduri sînt morți și păduchii.

Poezia Ion Ion de Tudor Arghezi

ION ION



În beciul cu morții, Ion e frumos.
Întins gol pe piatră, c-un fraget surîs.
Trei nopți șobolanii l-au ros
Și gura-i băloasă-i ca de sacîs.





Cînd cioclu-l ridică-n spinare,
Ion parc-ar fi de pămînt.
De-l pui poate sta în picioare.
Dar brațul e moale și frînt.





În ochii-i deschiși, o lumină,
A satului unde-i născut,
A cîmpului unde iezii-a păscut,
A încremenit acolo străină.




Departe de vatră și prins de boieri,
Departe de jalea mămuchii,
Pe trupu-i cu pete și peri,
În cîrduri sînt morți și păduchii.