Poezia Domniță... de Tudor Arghezi

DOMNIȚĂ...



De-amar de timp scriindu-ți și cîntînd,
Stau cu-o ureche-n zid și la pămînt.


Pridvorul tău, de sus, din turla mare,
Nu a cinstit scripcarul cu o floare.


Tocită-i pana-n slova ta,
Și corzile, nici ele, nu mai pot cînta.


Domniță cu cinci turle la cetate,
Răbdai aproape anul jumătate,


 Și-n așteptare, număr ca nebunii
Luceferii rotiți din coada lunii.


Nici slut nu sînt și am destoinicie
Și la stihiri, dar și la cerbicie.


Nu te cerșesc. Te vreau. Am dreptul: Sunt.
Legat de umbra ochilor tăi crunt;


Și-s doară Făt-Frumosul din poveste.
Ajungă stihurile-aceste.


Mai zic atît : Ia seamă bine,
Că-s neam din hoții fetelor Sabine.

Poezia Domniță... de Tudor Arghezi

DOMNIȚĂ...



De-amar de timp scriindu-ți și cîntînd,
Stau cu-o ureche-n zid și la pămînt.


Pridvorul tău, de sus, din turla mare,
Nu a cinstit scripcarul cu o floare.


Tocită-i pana-n slova ta,
Și corzile, nici ele, nu mai pot cînta.


Domniță cu cinci turle la cetate,
Răbdai aproape anul jumătate,


 Și-n așteptare, număr ca nebunii
Luceferii rotiți din coada lunii.


Nici slut nu sînt și am destoinicie
Și la stihiri, dar și la cerbicie.


Nu te cerșesc. Te vreau. Am dreptul: Sunt.
Legat de umbra ochilor tăi crunt;


Și-s doară Făt-Frumosul din poveste.
Ajungă stihurile-aceste.


Mai zic atît : Ia seamă bine,
Că-s neam din hoții fetelor Sabine.

Poezia Up Plop Uscat de Tudor Arghezi

UN PLOP USCAT




Un plop uscat și lîngă plop o școală.
Jurîmprejur, Tăria goală.
O veșnicie uriașe, nentrerupt
Albastră-n șes, în zări, sus, dedesubt.



Atîta cer pentru atîta sat !
Atîta Dumnezeu la un crîmpei !
Un greiere de om stă-ngenunchiat
Cu cobza-n rugăciunea ei.




Tu te închini și mai nădăjduiești,
Fărîmă de ceva ce ești,
Și glasul tău cîntat ți se îngroapă
Ca-n heleșteu un strop de apă.




Plopul uscat știa mai mult : a fost.
Fă și tu trunchi, ca plopul din ogradă.
Crește la cer, de bunăvoie prost,
Dă frunze-n el și lasă-le să cadă.

Poezia Up Plop Uscat de Tudor Arghezi

UN PLOP USCAT




Un plop uscat și lîngă plop o școală.
Jurîmprejur, Tăria goală.
O veșnicie uriașe, nentrerupt
Albastră-n șes, în zări, sus, dedesubt.



Atîta cer pentru atîta sat !
Atîta Dumnezeu la un crîmpei !
Un greiere de om stă-ngenunchiat
Cu cobza-n rugăciunea ei.




Tu te închini și mai nădăjduiești,
Fărîmă de ceva ce ești,
Și glasul tău cîntat ți se îngroapă
Ca-n heleșteu un strop de apă.




Plopul uscat știa mai mult : a fost.
Fă și tu trunchi, ca plopul din ogradă.
Crește la cer, de bunăvoie prost,
Dă frunze-n el și lasă-le să cadă.