Poezia Seceta de Tudor Arghezi

SECETA



Vrăbiile-mi vin, ca de-obicei,
Să ciugulească la fereastra mei.
De ani de zile vin, din neam în neam,
Și nu greșesc a ști la care geam.




Numai că de-astă dată vremea pleacă,
Lăsîndu-mi țărîna muncită seacă.
Meiul e sterp, grădina mi se-ngînă
Cu arșița bolnavă de țărînă.




Din patru-n patru ani o dată
Cîmpia noastră pare blestemată
Să dea pîrjol, tăciuni și plumb,
În loc de grîu și de porumb.




Ce să vă dau, cînd vă uitați la mine
Și așteptați sămînța că nu vine ?
Puiandri de o vară, cine-o să vă crească ?...
Durerea-n ochii voștri-i omenească.

Poezia Seceta de Tudor Arghezi

SECETA



Vrăbiile-mi vin, ca de-obicei,
Să ciugulească la fereastra mei.
De ani de zile vin, din neam în neam,
Și nu greșesc a ști la care geam.




Numai că de-astă dată vremea pleacă,
Lăsîndu-mi țărîna muncită seacă.
Meiul e sterp, grădina mi se-ngînă
Cu arșița bolnavă de țărînă.




Din patru-n patru ani o dată
Cîmpia noastră pare blestemată
Să dea pîrjol, tăciuni și plumb,
În loc de grîu și de porumb.




Ce să vă dau, cînd vă uitați la mine
Și așteptați sămînța că nu vine ?
Puiandri de o vară, cine-o să vă crească ?...
Durerea-n ochii voștri-i omenească.

Poezia Cînd Ei Se Bucură de Tudor Arghezi

CÎND EI SE BUCURĂ



Cînd ei se bucură și cîntă,
Eu ce mă iau cu viața mea la trîntă ?
În loc să joc, să strig, să beau, stingher
Mă uit, mă-ntreb, posac într-un ungher,
Și mi se pare că de-aș fi călcat
În hora lor, aș face un păcat.




I-aș deștepta pe cei uitați acasă,
Pe care mîna morții îi apasă,
Cîți în nădejde și în rugăciune
Nu au aflat alean și-mțelepciune.
Ori chinuiți în taină de trecut,
De ce-au făcut și n-au făcut.




Unul plîngînd, o lacrimă pribeagă
Pe rana ochilor se-ncheagă,
Pecete pe o negură de veci.
Ei gem și tu petreci ?
Nădejdea celor sprinteni a murit.
Carul de aur cu împărați și zei
Trecu prin gloate peste ei.




Cimpoaie, cobze, flaute și naiuri,
Dați cîntecelor voastre alte graiuri.
Mai bate hora și aleargă,
Cînd trec flăcăii-ncremeniți pe targă ?

Poezia Cînd Ei Se Bucură de Tudor Arghezi

CÎND EI SE BUCURĂ



Cînd ei se bucură și cîntă,
Eu ce mă iau cu viața mea la trîntă ?
În loc să joc, să strig, să beau, stingher
Mă uit, mă-ntreb, posac într-un ungher,
Și mi se pare că de-aș fi călcat
În hora lor, aș face un păcat.




I-aș deștepta pe cei uitați acasă,
Pe care mîna morții îi apasă,
Cîți în nădejde și în rugăciune
Nu au aflat alean și-mțelepciune.
Ori chinuiți în taină de trecut,
De ce-au făcut și n-au făcut.




Unul plîngînd, o lacrimă pribeagă
Pe rana ochilor se-ncheagă,
Pecete pe o negură de veci.
Ei gem și tu petreci ?
Nădejdea celor sprinteni a murit.
Carul de aur cu împărați și zei
Trecu prin gloate peste ei.




Cimpoaie, cobze, flaute și naiuri,
Dați cîntecelor voastre alte graiuri.
Mai bate hora și aleargă,
Cînd trec flăcăii-ncremeniți pe targă ?