Poezia Altădată de Tudor Arghezi

ALTĂDATĂ


Altădată, au venit prin baltă,
Cu cîte un ochean, cu cîte vreo unealtă.
I-am văzut în pășuni, prin uluci,
În cimitir, printre cruci.
Au întrebat : - ,,Ce ați dat
Pe șesul ăsta semănat,
Pe măgură și pe izlaz,
Pe livada din iaz ?”





Ce-am dat, ce n-am dat,
Ei vorbesc pițigăiat.
Ce vorbă-i asta că ce-am dat ?
- ,,N-a fost - am spus - de cumpărat,
Că noi astfel am apucat.
Alte tocmeli avem pentru pămînt,
Că astea nu se cumpără și nu se vînd.
Izvoarele și țara, noi, de-a dreptul,
Le-am dobîndit cu sufletul și pieptul.
Săgețile pornite, cît ajung,
Din munți în munți, croiesc hotarul lung,
Și țarina răzeasșă nu se schimbă
Pe preț de liftă sau de limbă.
Vînzarea, prețul, cîștiul, banii,
Tertipurile sînt ale Satanii.”



Răspunse unul : - ,,Ba mai taci din gură,
Ce tot vorbești ? că țara se și fură.”


Zisei și eu : - ,,Dacă ți-ai pus de gînd,
Să nu-i mușcați țărîna pe curînd”.

Poezia Altădată de Tudor Arghezi

ALTĂDATĂ


Altădată, au venit prin baltă,
Cu cîte un ochean, cu cîte vreo unealtă.
I-am văzut în pășuni, prin uluci,
În cimitir, printre cruci.
Au întrebat : - ,,Ce ați dat
Pe șesul ăsta semănat,
Pe măgură și pe izlaz,
Pe livada din iaz ?”





Ce-am dat, ce n-am dat,
Ei vorbesc pițigăiat.
Ce vorbă-i asta că ce-am dat ?
- ,,N-a fost - am spus - de cumpărat,
Că noi astfel am apucat.
Alte tocmeli avem pentru pămînt,
Că astea nu se cumpără și nu se vînd.
Izvoarele și țara, noi, de-a dreptul,
Le-am dobîndit cu sufletul și pieptul.
Săgețile pornite, cît ajung,
Din munți în munți, croiesc hotarul lung,
Și țarina răzeasșă nu se schimbă
Pe preț de liftă sau de limbă.
Vînzarea, prețul, cîștiul, banii,
Tertipurile sînt ale Satanii.”



Răspunse unul : - ,,Ba mai taci din gură,
Ce tot vorbești ? că țara se și fură.”


Zisei și eu : - ,,Dacă ți-ai pus de gînd,
Să nu-i mușcați țărîna pe curînd”.

Poezia M-au Întrebat de Tudor Arghezi

M-AU ÎNTREBAT


M-au întrebat, dar au și scris.
- ,,Mulțumim dumitale - am zis -
Dar nu pricep cum vine
Că scrii acolo-n catastiv, de mine.
Că nu-s doar cine știe ce în sat
Și carte nici n-am prea-nvățat.
Ce carte știu, e din țărînă.
Pui slove mici cu plod, și mi le-ngînă
Și le citesc în brazdă greierii citeți
Trei nopți întregi și două dimineți,
Și ele cresc și dau tulpini și foi
De cărți înfășurate strîns, de popușoi.
Școala mi-e cîmpul, dascăl mi-e pădurea
Și iscălesc frăția cu securea.
Și n-ațipea, că-n deal se și trezea
Ziua de aur în grădina mea.
Fă bine, scoate din cotor
Foaia zbîrcită-n el, de scriitor,
Și nu mă vinde pe hîrtie.
Că satul nostru altă carte știe
Și te-or întinde, de mai mare dragul,
Cu bîta, cu toiagul,
Și nu te-o mai scula de prin mărar
Nici vraciul cel mai cărturar.




Nu-mi place mie omul că măsoară
Și-ți fură umbra cu condei și sfoară.
Nu-mi place cîntăreală
Și ispitire pe încetineală.
Ce-i dulce sug, și scuip ce-mi face greață :
Atîta în bătătura mea se-nvață.
Ia-ți drumul cît mai ține soarele,
Să nu-ți rămîie pe la noi picioarele.”

Poezia M-au Întrebat de Tudor Arghezi

M-AU ÎNTREBAT


M-au întrebat, dar au și scris.
- ,,Mulțumim dumitale - am zis -
Dar nu pricep cum vine
Că scrii acolo-n catastiv, de mine.
Că nu-s doar cine știe ce în sat
Și carte nici n-am prea-nvățat.
Ce carte știu, e din țărînă.
Pui slove mici cu plod, și mi le-ngînă
Și le citesc în brazdă greierii citeți
Trei nopți întregi și două dimineți,
Și ele cresc și dau tulpini și foi
De cărți înfășurate strîns, de popușoi.
Școala mi-e cîmpul, dascăl mi-e pădurea
Și iscălesc frăția cu securea.
Și n-ațipea, că-n deal se și trezea
Ziua de aur în grădina mea.
Fă bine, scoate din cotor
Foaia zbîrcită-n el, de scriitor,
Și nu mă vinde pe hîrtie.
Că satul nostru altă carte știe
Și te-or întinde, de mai mare dragul,
Cu bîta, cu toiagul,
Și nu te-o mai scula de prin mărar
Nici vraciul cel mai cărturar.




Nu-mi place mie omul că măsoară
Și-ți fură umbra cu condei și sfoară.
Nu-mi place cîntăreală
Și ispitire pe încetineală.
Ce-i dulce sug, și scuip ce-mi face greață :
Atîta în bătătura mea se-nvață.
Ia-ți drumul cît mai ține soarele,
Să nu-ți rămîie pe la noi picioarele.”