Poezia M-au Întrebat de Tudor Arghezi

M-AU ÎNTREBAT


M-au întrebat, dar au și scris.
- ,,Mulțumim dumitale - am zis -
Dar nu pricep cum vine
Că scrii acolo-n catastiv, de mine.
Că nu-s doar cine știe ce în sat
Și carte nici n-am prea-nvățat.
Ce carte știu, e din țărînă.
Pui slove mici cu plod, și mi le-ngînă
Și le citesc în brazdă greierii citeți
Trei nopți întregi și două dimineți,
Și ele cresc și dau tulpini și foi
De cărți înfășurate strîns, de popușoi.
Școala mi-e cîmpul, dascăl mi-e pădurea
Și iscălesc frăția cu securea.
Și n-ațipea, că-n deal se și trezea
Ziua de aur în grădina mea.
Fă bine, scoate din cotor
Foaia zbîrcită-n el, de scriitor,
Și nu mă vinde pe hîrtie.
Că satul nostru altă carte știe
Și te-or întinde, de mai mare dragul,
Cu bîta, cu toiagul,
Și nu te-o mai scula de prin mărar
Nici vraciul cel mai cărturar.




Nu-mi place mie omul că măsoară
Și-ți fură umbra cu condei și sfoară.
Nu-mi place cîntăreală
Și ispitire pe încetineală.
Ce-i dulce sug, și scuip ce-mi face greață :
Atîta în bătătura mea se-nvață.
Ia-ți drumul cît mai ține soarele,
Să nu-ți rămîie pe la noi picioarele.”