Poezia Satul Ei ? de Tudor Arghezi

SATUL EI ?



Băbuța-și cată la răspîntii satul,
Băieții, casa, fetele, bărbatul.
Movila asta mare să fie satul ei,
Grămezi de bîrne și de pămînt, sau ce-i ?




De la biserică la școală
E numai cîmp de țară goală,
Cenușe, scrum și zgură,
Și cîte-o urmă, ca de bătătură.




Mai scoate cîte-o rămășiță,
Fum prăbușit, de stuh și șiță.
Pribeagul suflet schioapătă-n femeie
Ca-n candelă, pe stinse, o scînteie,


Și cumpăna, la puțul lui Zamfir,
Se-nnalță ca-ntr-un cimitir.



Cîte o grindă, prinsă-n căprior,
Se-ncrucișează neagră, dintr-un fost pridvor.
S-a îngrijit, în post, ocîrmuirea
Să semuie, de Paște, răstignirea.