Poezia Răzvrătitul de Tudor Arghezi

RĂZVRĂTITUL



Dumitru țărănoiul, dulgher și lăutar,
Nu tulburase satul vorbindu-i în zadar :


Cu binele nu merge. L-am încercat de-a surda.
Au scos din noi și untul, cu sîngele, și urda,
Și zerul. O cocleală rămîne pentru noi,
De nu te bagi iscoadă și slugă la ciocoi.
Eu slugă la jigodii nu m-aș vedea să fiu ;
Mă-ngrop mai repede de viu.
Te strădui fără noimă și dai pe brînci, te storci,
Rîndeș la boieria de cocină de porci.
Mai bine luarăți sapa și traista la spinare,
Pribegi făr' de cămașe, desculți prin țara mare.
Prășind prin bărăgane sau ciocănind o coasă,
Un boz de mămăligă, de prînz, tot o să iasă,
Dar cel puțin rămîne, de bine și de rău,
Că ești de capul tău.
Cioplind cu barda bîrna, bătînd dimia, piua,
Ori învîrtind la moară ești muncitor cu ziua,
Nu rob pe toată viața și priponit ca vita,
Primind mălaiul muced și-aprins, cu țîrîita.
Cu semenii de brazdă, fugiți de pe moșii,
Începe-o răspicare și de-alte datorii.
Începi să-nveți cititul, să scrii, să vezi, să știi.
Pecețile de beznă, cojite de pe pleoape,
Începe-n întuneric de ziuă să se crape.
Gîndind întîi în șoaptă, și mai tîrziu pe față,
Te-i aduna cu alții-nțărcați de aceeaș viață,
Și celor ce v-apasă, vă mint și vă înșeală,
În ceasul judecății le-ați cere socoteală.





Primarele, prefectul, crășmarul, arendașul
Îl leagănă-n bîzdîguri și țîfnă pe Conașul.
Conașul stăpînește zece moșii, și are
Mai multe mii cîmpie și codri de hectare.
Ei se urăsc, viclenii, dar cum vorbesc de tine,
Parc-au călcat cu talpa pe ghimpi de mărăcine,
Și strînși în cîrd de pofte și lăcomii căscate,
Sînt cioclii și otrava de peste mii de sate.
Nu i-ai văzut, dînd ochii la curte cu săracul,
Că li se strîmba mutra, de parcă văd pe dracul ?





Evlacia din timpuri, cinstită, înnălțase
Lăcașuri, paraclise și mînăstiri frumoase.
Un preot era preot, și Crezul era Crez.
Mă tot gîndesc la timpuri și-mi pare că visez.
Măreața moștenire e luată cu chirie,
Minciună și tarabă, dezmăț, negustorie.
Cîțiva răzleți, prin schituri și parohii uitate,
Mai stăruiesc în rîvnă și cad în strîmbătate.




Toți au, ca și pe vremuri, o față, doar să fie
Smerenia văzută de-atotfățărnicie.
Bisericuța-i martor, să v-amintiți mereu
Ciocoii că-s tovarăși, de brîu cu Dumnezeu.
Sudoile de sînge și suferința mută
Le-ar fi-mpărțit cîștigul cu el, atît la sută.
Cînd ne spoim a jale, mînjind și cele sfinte,
O ducem cu samsarii credinței înnainte.
Te-așteaptă-n strana dreaptă să vii mitropolitul.
Tu, din altar, la hramuri, alegi pe Răstignitul,
Că gol și el, ca tine, prin fumul de tămîie,
E tot bătut în cuie, în palme și călcîie.
Piroanele de astăzi, dobînzi la împrumut,
Tot Iuda le tocmește și tot el te-a vîndut.
Șireți stăpînii noștri aflară bune rosturi
Și bine nimerite și-n cele-patru posturi
Și-n Miercurile, Vinerile toate.
Dintr-un condei, se scade un al la jumătate.
Veneau neașteptate, de-a gata, ajutoare,
Tipicuri întocmite-n sinoade și soboare.
Te-nvață stăpînirea, hrănit cu terci, rumâne,
Să rabzi și jumătatea din an ce mai rămîne.
Tu, cuminecătura o ceri spre mîntuire,
Te spovedești la popa, îngenunchiat, Zamfire,
Și el te și pîrăște, de-ai chibzuit vreo faptă
Ce ție ți se pare a fi răsplata dreaptă.
El e spion de suflet la domnișori, bădie,
Că vrea puternicia ciocoilor să ție.
Apoi, la-mpărtășire, orînduiala are
Cerinți de-mpăciuire. Te duci să ceri iertare
Ciocoiului obraznic și slugilor fudule,
Că n-ai făcut mătănii la ușa lor destule.
Așa că de la Paște, mai pocăit, mai bun,
Ți se înmoaie vlaga și nu treci din blestem
La sfînta răzvrătire, de care ei se tem.
Ai dus-o-ntr-o scrîșnire tăcută, însă are
O margine rostită răbdare orișicare.
Ia furca, taică,-n mînă, și-ascute-i bine dinții
Și apără-ți odrasla, răzbună-ți și părinții.




Dintr-unul te faci sute, din sute iese gloată.
Așteptă țărănimea scînteia scăpărată.
Vîltori și limbi de flăcări așteaptă să se miște,
Pitite după staul și curți, în porumbiște.
Din apele, aprinse pe matca lor de scrum,
Întunece și cerul puhoaiele de fum,
Nu mai rămîie piatră pe piatră, grinzi în grinzi,
Și cadă și Tăria în țăndări de oglinzi.