Poezia Altădată de Tudor Arghezi

ALTĂDATĂ


Altădată, au venit prin baltă,
Cu cîte un ochean, cu cîte vreo unealtă.
I-am văzut în pășuni, prin uluci,
În cimitir, printre cruci.
Au întrebat : - ,,Ce ați dat
Pe șesul ăsta semănat,
Pe măgură și pe izlaz,
Pe livada din iaz ?”





Ce-am dat, ce n-am dat,
Ei vorbesc pițigăiat.
Ce vorbă-i asta că ce-am dat ?
- ,,N-a fost - am spus - de cumpărat,
Că noi astfel am apucat.
Alte tocmeli avem pentru pămînt,
Că astea nu se cumpără și nu se vînd.
Izvoarele și țara, noi, de-a dreptul,
Le-am dobîndit cu sufletul și pieptul.
Săgețile pornite, cît ajung,
Din munți în munți, croiesc hotarul lung,
Și țarina răzeasșă nu se schimbă
Pe preț de liftă sau de limbă.
Vînzarea, prețul, cîștiul, banii,
Tertipurile sînt ale Satanii.”



Răspunse unul : - ,,Ba mai taci din gură,
Ce tot vorbești ? că țara se și fură.”


Zisei și eu : - ,,Dacă ți-ai pus de gînd,
Să nu-i mușcați țărîna pe curînd”.