Poezia Păsările de Fier de Tudor Arghezi

PĂSĂRILE DE FIER



Ce-i colo sus, în ceruri, în zenit ?
Că berzele de-o vreme-au și sosit.
Să fi întîrziat un cîrd ? Să fi rămas
Un stol răzleț aiurea, de pripas ?




Par niște porumbițe, niscai lebezi,
Cînd mici, cînd mari, cînd leneșe, cînd repezi.
Noi le zărim acum întîia oară
Că suie în april și că scoboară.




Dar iată că încep să-i dea, domoale,
Azurului albastru rotogoale
De spumă albă, ca de tibiriș,
Și-s rînduite pasările-n șir.




Cu toate că alunecă pe cer
Și zboară lin, sînt cocostîrci de fier.
Aduc în ei otravă, foc și pară,
Și găinațul lor aprinde și omoară.




Comunicatele semnate sînt sumare :
,,Distrus opt instalații militare,
Mitraliat trei corpuri de armată.
Uzină de petrol incendiată.”



Realități : Uciși cîteva mii,
De mume, de bătrîni și de copii
Și dărîmete două catedrale
Și pe bolnavii-n paturi, trei spitale.

Poezia Păsările de Fier de Tudor Arghezi

PĂSĂRILE DE FIER



Ce-i colo sus, în ceruri, în zenit ?
Că berzele de-o vreme-au și sosit.
Să fi întîrziat un cîrd ? Să fi rămas
Un stol răzleț aiurea, de pripas ?




Par niște porumbițe, niscai lebezi,
Cînd mici, cînd mari, cînd leneșe, cînd repezi.
Noi le zărim acum întîia oară
Că suie în april și că scoboară.




Dar iată că încep să-i dea, domoale,
Azurului albastru rotogoale
De spumă albă, ca de tibiriș,
Și-s rînduite pasările-n șir.




Cu toate că alunecă pe cer
Și zboară lin, sînt cocostîrci de fier.
Aduc în ei otravă, foc și pară,
Și găinațul lor aprinde și omoară.




Comunicatele semnate sînt sumare :
,,Distrus opt instalații militare,
Mitraliat trei corpuri de armată.
Uzină de petrol incendiată.”



Realități : Uciși cîteva mii,
De mume, de bătrîni și de copii
Și dărîmete două catedrale
Și pe bolnavii-n paturi, trei spitale.

Poezia La Treabă de Tudor Arghezi

LA TREABĂ



Încă o dată Făt-Frumos
Și-a smuls din grinda casei spadă,
Arc bun și buzdugan mai noduros,
Să dea din munte namila grămadă.




Singur, orbește-n ceasul rău,
Simțindu-se-ntărit ca de-o solie,
Cu o chemare din pămînt și hău,
Pe care o-nțelege și n-o știe,




Se puse-n calea negurii cu coarne
Și găurindu-i pîntecul în zmîrc
Și împlîntîndu-i sabia în carne,
Au curs din ea otravă, muci și spîrc.




În tăvăleala șarpelui cu zeci
De căpățîni și ghiare uriașe,
Era să-și piardă zilele de veci,
Mușcat de scut, de piept și de cămașe.




Cînd a căzut, dihania a dat
Un vuiet care încă mai răsună,
Că muntele pleșuv a tremurat
Și cu văzduhul lunii dimpreună.




Urletul fiarei a mutat din loc
Cremenea stîncii, brazdele și marea.
Dar Făt-Frumos avu și-acum noroc
Și se-mplini de-a-ntregul ei chemarea.




Și isprăvind, sfiios se-ntoarce-n sat.
Se-ascunde chibzuind ce să mai facă.
O ciutură mai mare de-adăpat
Și-un staul mai ca lumea, pentru vacă.

Poezia La Treabă de Tudor Arghezi

LA TREABĂ



Încă o dată Făt-Frumos
Și-a smuls din grinda casei spadă,
Arc bun și buzdugan mai noduros,
Să dea din munte namila grămadă.




Singur, orbește-n ceasul rău,
Simțindu-se-ntărit ca de-o solie,
Cu o chemare din pămînt și hău,
Pe care o-nțelege și n-o știe,




Se puse-n calea negurii cu coarne
Și găurindu-i pîntecul în zmîrc
Și împlîntîndu-i sabia în carne,
Au curs din ea otravă, muci și spîrc.




În tăvăleala șarpelui cu zeci
De căpățîni și ghiare uriașe,
Era să-și piardă zilele de veci,
Mușcat de scut, de piept și de cămașe.




Cînd a căzut, dihania a dat
Un vuiet care încă mai răsună,
Că muntele pleșuv a tremurat
Și cu văzduhul lunii dimpreună.




Urletul fiarei a mutat din loc
Cremenea stîncii, brazdele și marea.
Dar Făt-Frumos avu și-acum noroc
Și se-mplini de-a-ntregul ei chemarea.




Și isprăvind, sfiios se-ntoarce-n sat.
Se-ascunde chibzuind ce să mai facă.
O ciutură mai mare de-adăpat
Și-un staul mai ca lumea, pentru vacă.