Poezia Păsările de Fier de Tudor Arghezi

PĂSĂRILE DE FIER



Ce-i colo sus, în ceruri, în zenit ?
Că berzele de-o vreme-au și sosit.
Să fi întîrziat un cîrd ? Să fi rămas
Un stol răzleț aiurea, de pripas ?




Par niște porumbițe, niscai lebezi,
Cînd mici, cînd mari, cînd leneșe, cînd repezi.
Noi le zărim acum întîia oară
Că suie în april și că scoboară.




Dar iată că încep să-i dea, domoale,
Azurului albastru rotogoale
De spumă albă, ca de tibiriș,
Și-s rînduite pasările-n șir.




Cu toate că alunecă pe cer
Și zboară lin, sînt cocostîrci de fier.
Aduc în ei otravă, foc și pară,
Și găinațul lor aprinde și omoară.




Comunicatele semnate sînt sumare :
,,Distrus opt instalații militare,
Mitraliat trei corpuri de armată.
Uzină de petrol incendiată.”



Realități : Uciși cîteva mii,
De mume, de bătrîni și de copii
Și dărîmete două catedrale
Și pe bolnavii-n paturi, trei spitale.