Poezia Obsesie de Ana Blandiana





OBSESIE



Te-aș mai iubi, oare la fel dacă
Ai fi puternic și înspăimîntător
Asemenea altora ? M-aș gîndi la
Tine atît de mult dacă ai fi
Învingător și crud în războaie ?
Te-aș mai fi visat
Îngrijorată, dacă îi stăpîneai
Tu pe alții ? Așa cum copiii
Familiilor fericite pleacă de-acasă
Cînd cresc, liberi de orice răspunde
Și pot, dacă vor, să nu-și mai aducă
Aminte de nimeni, în timp ce
Copiii săraci trebuie să se-ntoarcă
Mereu, să-și ajute familia, trimițîndu-i
Pachete și bani, ținîndu-i pe cei mici
La școală, tot astfel fericiții
Poeți ai unor popoare mai mari
Pot să-și uite izvorul, șă plece,
Să fie ai lumii...
M-ai obseda, oare, și dac-ai fi
Fericit ? Dac-ai fi fost în stare
Să asuprești, să cucerești, să semeni ură?
O, Doamne al Istoriei, dezleagă-i
Viitorul cu asupra de măsură !








Poezia Obsesie de Ana Blandiana





OBSESIE



Te-aș mai iubi, oare la fel dacă
Ai fi puternic și înspăimîntător
Asemenea altora ? M-aș gîndi la
Tine atît de mult dacă ai fi
Învingător și crud în războaie ?
Te-aș mai fi visat
Îngrijorată, dacă îi stăpîneai
Tu pe alții ? Așa cum copiii
Familiilor fericite pleacă de-acasă
Cînd cresc, liberi de orice răspunde
Și pot, dacă vor, să nu-și mai aducă
Aminte de nimeni, în timp ce
Copiii săraci trebuie să se-ntoarcă
Mereu, să-și ajute familia, trimițîndu-i
Pachete și bani, ținîndu-i pe cei mici
La școală, tot astfel fericiții
Poeți ai unor popoare mai mari
Pot să-și uite izvorul, șă plece,
Să fie ai lumii...
M-ai obseda, oare, și dac-ai fi
Fericit ? Dac-ai fi fost în stare
Să asuprești, să cucerești, să semeni ură?
O, Doamne al Istoriei, dezleagă-i
Viitorul cu asupra de măsură !








Poezia Termometru de Ana Blandiana





TERMOMETRU




De ce să jignim lemnul ?
Oricît de mort, el încă mai păstrează
Structurile vieții, calale sevei,
Fibrele melodioase ca niște valuri
Ale unor de mult încheiate-oscilări.
De ce să jignim lemnul ?
Prin el au trecut înainte de-a izbucni
Ideile frunzelor, culorile florilor,
Cromozomii geniali și ambigui
Navigînd în semințe.
De ce să jignim lemnul
Numind cu făptura lui dulce
Această hecatombă
De vorbe ucise
Și lăsate să putrezească
În creierul nostru,
Acest wax museum al sintaxei
Și morfologiei
În care adevăruri împăiate
Sînt așezate în poziție de drepți
Și făcute să umble
( Un pas înainte, doi înapoi ) ?






Poezia Termometru de Ana Blandiana





TERMOMETRU




De ce să jignim lemnul ?
Oricît de mort, el încă mai păstrează
Structurile vieții, calale sevei,
Fibrele melodioase ca niște valuri
Ale unor de mult încheiate-oscilări.
De ce să jignim lemnul ?
Prin el au trecut înainte de-a izbucni
Ideile frunzelor, culorile florilor,
Cromozomii geniali și ambigui
Navigînd în semințe.
De ce să jignim lemnul
Numind cu făptura lui dulce
Această hecatombă
De vorbe ucise
Și lăsate să putrezească
În creierul nostru,
Acest wax museum al sintaxei
Și morfologiei
În care adevăruri împăiate
Sînt așezate în poziție de drepți
Și făcute să umble
( Un pas înainte, doi înapoi ) ?






Postare

  ANPC Termeni și Condiții