Poezia Termometru de Ana Blandiana

TERMOMETRU




De ce să jignim lemnul ?
Oricît de mort, el încă mai păstrează
Structurile vieții, calale sevei,
Fibrele melodioase ca niște valuri
Ale unor de mult încheiate-oscilări.
De ce să jignim lemnul ?
Prin el au trecut înainte de-a izbucni
Ideile frunzelor, culorile florilor,
Cromozomii geniali și ambigui
Navigînd în semințe.
De ce să jignim lemnul
Numind cu făptura lui dulce
Această hecatombă
De vorbe ucise
Și lăsate să putrezească
În creierul nostru,
Acest wax museum al sintaxei
Și morfologiei
În care adevăruri împăiate
Sînt așezate în poziție de drepți
Și făcute să umble
( Un pas înainte, doi înapoi ) ?