OBSESIE
Te-aș mai iubi, oare la fel dacă
Ai fi puternic și înspăimîntător
Asemenea altora ? M-aș gîndi la
Tine atît de mult dacă ai fi
Învingător și crud în războaie ?
Te-aș mai fi visat
Îngrijorată, dacă îi stăpîneai
Tu pe alții ? Așa cum copiii
Familiilor fericite pleacă de-acasă
Cînd cresc, liberi de orice răspunde
Și pot, dacă vor, să nu-și mai aducă
Aminte de nimeni, în timp ce
Copiii săraci trebuie să se-ntoarcă
Mereu, să-și ajute familia, trimițîndu-i
Pachete și bani, ținîndu-i pe cei mici
La școală, tot astfel fericiții
Poeți ai unor popoare mai mari
Pot să-și uite izvorul, șă plece,
Să fie ai lumii...
M-ai obseda, oare, și dac-ai fi
Fericit ? Dac-ai fi fost în stare
Să asuprești, să cucerești, să semeni ură?
O, Doamne al Istoriei, dezleagă-i
Viitorul cu asupra de măsură !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc Pentru Comentariile Făcute...