Fabula Scumpul de Anton Pann

SCUNPUL




Peste un râu foarte mare
Și repede curgător
Vrând să treacă oarecare
Scump, de argint iubitor,
Mergând pe pod, cum să pare,
Und-a călcat n-a văzut,
C-atât s-a-mpiedicat tare,
Cât drept în râu a căzut.
Ș-începu să strige-n apă:
- Aoleo! mă înec! mor!
Vino, lume, de mă scapă,
Dă-mi mână de ajutor.
Un pescar din întâmplare,
Care aci s-a aflat
Spre a acestui scăpare
Degrab în rău s-aruncat,
Și cu multă osteneală
Spre el tare înotând,
L-a ajuns ca-ntr-o clipeală,
Coraj dându-i strigând:
- Dă-mi mâna încoci mai tare,
Întinde-o mai în grab,
Să te scap de înecare.
Fii cu coraj, nu fii slab.
Pe ,,dă-mi” auzind prin unde,
Scumpul mult s-a supărat:
- Nu-ți dau nimic, îi răspunde
Ș-în adânc s-a cufundat.

Fabula Scumpul de Anton Pann

SCUNPUL




Peste un râu foarte mare
Și repede curgător
Vrând să treacă oarecare
Scump, de argint iubitor,
Mergând pe pod, cum să pare,
Und-a călcat n-a văzut,
C-atât s-a-mpiedicat tare,
Cât drept în râu a căzut.
Ș-începu să strige-n apă:
- Aoleo! mă înec! mor!
Vino, lume, de mă scapă,
Dă-mi mână de ajutor.
Un pescar din întâmplare,
Care aci s-a aflat
Spre a acestui scăpare
Degrab în rău s-aruncat,
Și cu multă osteneală
Spre el tare înotând,
L-a ajuns ca-ntr-o clipeală,
Coraj dându-i strigând:
- Dă-mi mâna încoci mai tare,
Întinde-o mai în grab,
Să te scap de înecare.
Fii cu coraj, nu fii slab.
Pe ,,dă-mi” auzind prin unde,
Scumpul mult s-a supărat:
- Nu-ți dau nimic, îi răspunde
Ș-în adânc s-a cufundat.

Fabula Nepotul Împrumutat de Anton Pann

NEPOTUL ÎMPRUMUTAT



Unul având un nepot
Sărac și lipsit de tot,
Vine într-o zi la el
Și să roagă-ntr-acest fel:
- Unchiule, bine mă știi
Că n-am coprins, nici moșii,
Bani nu mi-a dat Dumnezeu,
Să negustoresc și eu.
La multe mă cam pricep,
Dar n-am cu ce să încep,
Nădăjdia a m-ajuta
N-am decât la dumneata;
De aceea, unchiul meu,
Mă rog la Dumnezeu,
Să-mi dai cinci sute de lei,
Ca să fac negoț cu ei,
Ș-în jumătate de an
Ț-îi răspunz pân' la un ban.
Unchiul său s-a îndurat
La vorba ce l-a rugat
Și mâna sa ardicând
Îi arătă sus, zicând:
- Vezi acea oală din cui?
Eu ce am acolo pui.
Caută, și câți găsești,
Numărați să-i priimești.
Nepotul său, bucuros,
A dat pe loc oala jos
Și numărând a găsit
Tocma cât i-a trebuit.
Deci, luându-i, a plecat,
De unchiul său ajutat,
Și umblând în sus, în jos,
Să negustorea frumos.
Dar la numitul soroc
Nu s-a dus să-i dea la loc.
Nici unchiul său nu-i cerea,
Lăsând să-i dea când va vrea
Multă vreme a trecut,
Unchiul său tot a tăcut.
Deci nepotul socotind
C-a uitat, nepomenind,
Să duse la dânsul iar,
Cu aceleași vorbe chiar,
Văitându-se și plângând,
Multe nevoi arătând.
Cu rugăciuni pân' la cer.
Ca și alți săraci cum cer.
Unchiul său cel înșelat
Și d-al doilea rugat
N-a zis nimic, a tăcut,
C-a uitat s-a prefăcut
Și, iar spre cui căutând,
Arată oala, zicând:
- Acolo oricâți găsești,
Ia-i să negustorești.
Nepotul iar bucuros
A dat oala pe loc jos.
Dar dacă a căutat,
Nimic în ea n-a aflat.
Și cu părere de rău
A zis către unchiul său:
- Unchiule, iar o ardic,
Că nu e în ea nimic.
Deci unchiul său n-a ascuns,
Ci-îi dete acest răspuns:
- Apoi de când ai luat
Într-însa ai mai băgat,
Și ai venit iar să cei
Că să găsești și să iei?

Fabula Nepotul Împrumutat de Anton Pann

NEPOTUL ÎMPRUMUTAT



Unul având un nepot
Sărac și lipsit de tot,
Vine într-o zi la el
Și să roagă-ntr-acest fel:
- Unchiule, bine mă știi
Că n-am coprins, nici moșii,
Bani nu mi-a dat Dumnezeu,
Să negustoresc și eu.
La multe mă cam pricep,
Dar n-am cu ce să încep,
Nădăjdia a m-ajuta
N-am decât la dumneata;
De aceea, unchiul meu,
Mă rog la Dumnezeu,
Să-mi dai cinci sute de lei,
Ca să fac negoț cu ei,
Ș-în jumătate de an
Ț-îi răspunz pân' la un ban.
Unchiul său s-a îndurat
La vorba ce l-a rugat
Și mâna sa ardicând
Îi arătă sus, zicând:
- Vezi acea oală din cui?
Eu ce am acolo pui.
Caută, și câți găsești,
Numărați să-i priimești.
Nepotul său, bucuros,
A dat pe loc oala jos
Și numărând a găsit
Tocma cât i-a trebuit.
Deci, luându-i, a plecat,
De unchiul său ajutat,
Și umblând în sus, în jos,
Să negustorea frumos.
Dar la numitul soroc
Nu s-a dus să-i dea la loc.
Nici unchiul său nu-i cerea,
Lăsând să-i dea când va vrea
Multă vreme a trecut,
Unchiul său tot a tăcut.
Deci nepotul socotind
C-a uitat, nepomenind,
Să duse la dânsul iar,
Cu aceleași vorbe chiar,
Văitându-se și plângând,
Multe nevoi arătând.
Cu rugăciuni pân' la cer.
Ca și alți săraci cum cer.
Unchiul său cel înșelat
Și d-al doilea rugat
N-a zis nimic, a tăcut,
C-a uitat s-a prefăcut
Și, iar spre cui căutând,
Arată oala, zicând:
- Acolo oricâți găsești,
Ia-i să negustorești.
Nepotul iar bucuros
A dat oala pe loc jos.
Dar dacă a căutat,
Nimic în ea n-a aflat.
Și cu părere de rău
A zis către unchiul său:
- Unchiule, iar o ardic,
Că nu e în ea nimic.
Deci unchiul său n-a ascuns,
Ci-îi dete acest răspuns:
- Apoi de când ai luat
Într-însa ai mai băgat,
Și ai venit iar să cei
Că să găsești și să iei?