SCUNPUL
Peste un râu foarte mare
Și repede curgător
Vrând să treacă oarecare
Scump, de argint iubitor,
Mergând pe pod, cum să pare,
Und-a călcat n-a văzut,
C-atât s-a-mpiedicat tare,
Cât drept în râu a căzut.
Ș-începu să strige-n apă:
- Aoleo! mă înec! mor!
Vino, lume, de mă scapă,
Dă-mi mână de ajutor.
Un pescar din întâmplare,
Care aci s-a aflat
Spre a acestui scăpare
Degrab în rău s-aruncat,
Și cu multă osteneală
Spre el tare înotând,
L-a ajuns ca-ntr-o clipeală,
Coraj dându-i strigând:
- Dă-mi mâna încoci mai tare,
Întinde-o mai în grab,
Să te scap de înecare.
Fii cu coraj, nu fii slab.
Pe ,,dă-mi” auzind prin unde,
Scumpul mult s-a supărat:
- Nu-ți dau nimic, îi răspunde
Ș-în adânc s-a cufundat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc Pentru Comentariile Făcute...