Fabula Călătorul Și Stejarul de Anton Pann

CĂLĂTORUL ȘI STEJARUL



Un călător ostenind
Și la un stejar sosind,
Subt umbra lui a șezut,
Să răsufle un minut.
Aci un bostan fiind
Și în el pepeni zărind,
Mergând unul a luat
Și supt copaci l-a mâncat.
Deci ochii-n sus ardicând,
Gândea-ntru sine zicând:
,,Ce lucru nepotrivit
Dumnezeu a rânduit!
Că la un copaci astfel
Să facă rod mititel,
Iar la un vrej slab pe jos,
Așa rod mare și gros!”
Pe când aceste gândea
Și cu ochii-n sus privea,
O ghindă s-a slobozit
Și toma-n nas l-a izbit.
Atunci el nasul suflând,
Zise iar într-al său gând:
,,Ce nesocotit sunt eu!
Bine-a făcut Dumnezeu.
Dar de nu era rod mic
Ș-era pepene, cum zic,
Așa-n cap de mă lovea,
Aci-n loc mă adormea.
Iar de era vrun dovleac,
Apoi nu-mi mai dam de leac.”


Multe un fel să gândesc
Și altfel să potrivesc.

Fabula Călătorul Și Stejarul de Anton Pann

CĂLĂTORUL ȘI STEJARUL



Un călător ostenind
Și la un stejar sosind,
Subt umbra lui a șezut,
Să răsufle un minut.
Aci un bostan fiind
Și în el pepeni zărind,
Mergând unul a luat
Și supt copaci l-a mâncat.
Deci ochii-n sus ardicând,
Gândea-ntru sine zicând:
,,Ce lucru nepotrivit
Dumnezeu a rânduit!
Că la un copaci astfel
Să facă rod mititel,
Iar la un vrej slab pe jos,
Așa rod mare și gros!”
Pe când aceste gândea
Și cu ochii-n sus privea,
O ghindă s-a slobozit
Și toma-n nas l-a izbit.
Atunci el nasul suflând,
Zise iar într-al său gând:
,,Ce nesocotit sunt eu!
Bine-a făcut Dumnezeu.
Dar de nu era rod mic
Ș-era pepene, cum zic,
Așa-n cap de mă lovea,
Aci-n loc mă adormea.
Iar de era vrun dovleac,
Apoi nu-mi mai dam de leac.”


Multe un fel să gândesc
Și altfel să potrivesc.

Fabula Lupul Pocăit de Anton Pann

LUPUL POCĂIT


Lupul părul ăși leabădă,
Dar năravul nu-și lasă.



Un lup dac-a-mbătrânit,
Într-o zi ce i-a venit,
A vrut a să pocăi
Și faptele a-și căi.
Deci cu acest al său gând,
Numele-n câine schimbând,
S-a smerit ca un bătrân
Și s-a băgat la stăpân,
Să slujească într-un an
La oi, pe lângă cioban.
Într-acest chip dar slujind
Și oile-n cîmp păzind,
Într-o zi fiind lungit,
O oaie la mirosit.
El îndată ș-a uitat
Că e în câine schimbat
Ș-apucînd oaia de trup
O jertvi-n grab ca un lup.
Ciobanul peste el dând
Ș-acestă faptă văzând:
- Ce-ai făcut, l-a întrebat,
Câine bătrân și spurcat?
Iar el smerit să uita
Ș-într-acest chip să-ndrepta:
- Eu, zise, fiind culcat,
M-apucasem de visat.
Oaia cum păștea-mprejur
Viind tocma ca un fur,
Pe la spate mă mușca
Și coada îmi îmbuca.
Eu i-am zis o dată ,,mâr”,
Dar ea tot mă supăra
Și nu să astâmpăra.
Atunci și eu, necăjit,
Cum o trântii, a murit.
Și de frică să n-o vezi
Și să mă-nvinovățezi,
Apucai de o mâncai
Și în burtă o băgai.
Dar ciobanul nu glumi,
Dându-i una,-l adormi.

Fabula Lupul Pocăit de Anton Pann

LUPUL POCĂIT


Lupul părul ăși leabădă,
Dar năravul nu-și lasă.



Un lup dac-a-mbătrânit,
Într-o zi ce i-a venit,
A vrut a să pocăi
Și faptele a-și căi.
Deci cu acest al său gând,
Numele-n câine schimbând,
S-a smerit ca un bătrân
Și s-a băgat la stăpân,
Să slujească într-un an
La oi, pe lângă cioban.
Într-acest chip dar slujind
Și oile-n cîmp păzind,
Într-o zi fiind lungit,
O oaie la mirosit.
El îndată ș-a uitat
Că e în câine schimbat
Ș-apucînd oaia de trup
O jertvi-n grab ca un lup.
Ciobanul peste el dând
Ș-acestă faptă văzând:
- Ce-ai făcut, l-a întrebat,
Câine bătrân și spurcat?
Iar el smerit să uita
Ș-într-acest chip să-ndrepta:
- Eu, zise, fiind culcat,
M-apucasem de visat.
Oaia cum păștea-mprejur
Viind tocma ca un fur,
Pe la spate mă mușca
Și coada îmi îmbuca.
Eu i-am zis o dată ,,mâr”,
Dar ea tot mă supăra
Și nu să astâmpăra.
Atunci și eu, necăjit,
Cum o trântii, a murit.
Și de frică să n-o vezi
Și să mă-nvinovățezi,
Apucai de o mâncai
Și în burtă o băgai.
Dar ciobanul nu glumi,
Dându-i una,-l adormi.