Fabula Călătorul Și Stejarul de Anton Pann

CĂLĂTORUL ȘI STEJARUL



Un călător ostenind
Și la un stejar sosind,
Subt umbra lui a șezut,
Să răsufle un minut.
Aci un bostan fiind
Și în el pepeni zărind,
Mergând unul a luat
Și supt copaci l-a mâncat.
Deci ochii-n sus ardicând,
Gândea-ntru sine zicând:
,,Ce lucru nepotrivit
Dumnezeu a rânduit!
Că la un copaci astfel
Să facă rod mititel,
Iar la un vrej slab pe jos,
Așa rod mare și gros!”
Pe când aceste gândea
Și cu ochii-n sus privea,
O ghindă s-a slobozit
Și toma-n nas l-a izbit.
Atunci el nasul suflând,
Zise iar într-al său gând:
,,Ce nesocotit sunt eu!
Bine-a făcut Dumnezeu.
Dar de nu era rod mic
Ș-era pepene, cum zic,
Așa-n cap de mă lovea,
Aci-n loc mă adormea.
Iar de era vrun dovleac,
Apoi nu-mi mai dam de leac.”


Multe un fel să gândesc
Și altfel să potrivesc.