Un țăran tot auzind
Pe unii, alții voebind:
,,Câți știu carte și citesc
Cu patru ochii să bumesc”,
A plecat la târg și el.
În desagă cu un miel.
Vându mielu, luă bani
Și merse prin lipscani
De ochi de om întrebând
La ce negustori sâ vând,
Cu care poate citi,
A scrie ș-a socoti.
Un boltaș l-a auzit
Și după ce l-a poftit,
I-a dat niște ochelari
Ca să vază toate mari.
El dacă i-au așezat
Ș-ntr-o carte s-a uitat,
A zis: - Apoi mă căznesc
Ș-uite, nu poci să citesc.
Neguțătorul, ș-alti având,
I le arătă zicând:
- Vezi, ăștia sunt boierești,
Doar vei putea să citești.
El prin ei cum s-a uitat
A zis: - Geabă mi le-ai dat,
Că nu poci citi de loc;
Să vede că n-am noroc.
Boltașul, privind la el,
I-a zis: - Eu mai am un fel
Și crez c-o poți cu ei.
Dar sunt prea scumpi și nu iei.
El zise: - Adu-i încoci.
Fie scumpi, numai să poci.
Dacă i-a dat, a zis iar:
- Și cu acești în zădar,
Că, uite, ochii-mi bleojdesc
Și tot nu poci să poci să citesc.
Of! și ce poftă aveam,
Acasă când mă gândeam!
Vânzătorul l-a-ntrebat:
- cum te văz, n-ai învățat,
Și acuma te căznești
Pentru întâi să citești?
- Vezii bine, a răspuns el,
D-aceea venii c-un miel,
Că d-aș ști eu să citesc,
De aștea ce-mi trebuiesc?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc Pentru Comentariile Făcute...