Poezia Lumina Lunii de Ion Pillat

LUMINA LUNII




Lumina lunii pline alunecă în casă.
Toții înecații și-nalță în oglinzi
Ca-n ape fața albă și iar la fund o lasă
Cînd, luna ca să iasă, obloanele le prinzi.




Și iat-o și mai albă, tiptil ca o pisică
Se suie pe burlane, pătrunde prin ferești,
Sărută lung și ochii închiși și gura mică,
Și cea mai tăinuită iubire n-o ferești.




Dar, părăsind orașul, răzbate pe cîmpie,
Se scutură deodată de praf să n-o mai văz,
Măsoară iepurește păduri, livezi, moșie,
Ciulind urechi de raze prin verdele ovăz.

Poezia Lumina Lunii de Ion Pillat

LUMINA LUNII




Lumina lunii pline alunecă în casă.
Toții înecații și-nalță în oglinzi
Ca-n ape fața albă și iar la fund o lasă
Cînd, luna ca să iasă, obloanele le prinzi.




Și iat-o și mai albă, tiptil ca o pisică
Se suie pe burlane, pătrunde prin ferești,
Sărută lung și ochii închiși și gura mică,
Și cea mai tăinuită iubire n-o ferești.




Dar, părăsind orașul, răzbate pe cîmpie,
Se scutură deodată de praf să n-o mai văz,
Măsoară iepurește păduri, livezi, moșie,
Ciulind urechi de raze prin verdele ovăz.

Poezia Fîntîna cu Platani de Ion Pillat

FÎNTÎNA CU PLATANI



Fîntîna cu platani de lîngă țărmul mării
La care ne-am oprit cu umbra în amurg
În cîntecul domol, ce nu-l pot da uitării,
De valuri ce se sparg, de ape care curg.



Fîntîna unde vin cu vasele de-aramă
Cadînele să-și ia un dar curat, din plin,
Vrăjită e - ți-o spun - și dorul meu - ia seamă -
În juru-i zboară greu : un porumbel străin.



Pe Marmara se duc cu aripe de lebezi
Corăbii în amurg... Și piere zi și an ;
Dar aplecat ușor pe apele ei repezi
Obrazul tău îl văd în umbră de platan.



Sînt zile sau sînt ani de cînd pe țărmul mării,
În limpezimi adînci fîntîna l-a închis ?
Platanii tot foșnesc, și nu pot da uitării
Murmurul de pîrîu rostogolit prin vis...

Poezia Fîntîna cu Platani de Ion Pillat

FÎNTÎNA CU PLATANI



Fîntîna cu platani de lîngă țărmul mării
La care ne-am oprit cu umbra în amurg
În cîntecul domol, ce nu-l pot da uitării,
De valuri ce se sparg, de ape care curg.



Fîntîna unde vin cu vasele de-aramă
Cadînele să-și ia un dar curat, din plin,
Vrăjită e - ți-o spun - și dorul meu - ia seamă -
În juru-i zboară greu : un porumbel străin.



Pe Marmara se duc cu aripe de lebezi
Corăbii în amurg... Și piere zi și an ;
Dar aplecat ușor pe apele ei repezi
Obrazul tău îl văd în umbră de platan.



Sînt zile sau sînt ani de cînd pe țărmul mării,
În limpezimi adînci fîntîna l-a închis ?
Platanii tot foșnesc, și nu pot da uitării
Murmurul de pîrîu rostogolit prin vis...