Poezia Fîntîna cu Platani de Ion Pillat

FÎNTÎNA CU PLATANI



Fîntîna cu platani de lîngă țărmul mării
La care ne-am oprit cu umbra în amurg
În cîntecul domol, ce nu-l pot da uitării,
De valuri ce se sparg, de ape care curg.



Fîntîna unde vin cu vasele de-aramă
Cadînele să-și ia un dar curat, din plin,
Vrăjită e - ți-o spun - și dorul meu - ia seamă -
În juru-i zboară greu : un porumbel străin.



Pe Marmara se duc cu aripe de lebezi
Corăbii în amurg... Și piere zi și an ;
Dar aplecat ușor pe apele ei repezi
Obrazul tău îl văd în umbră de platan.



Sînt zile sau sînt ani de cînd pe țărmul mării,
În limpezimi adînci fîntîna l-a închis ?
Platanii tot foșnesc, și nu pot da uitării
Murmurul de pîrîu rostogolit prin vis...