Poezia Lumina Lunii de Ion Pillat

LUMINA LUNII




Lumina lunii pline alunecă în casă.
Toții înecații și-nalță în oglinzi
Ca-n ape fața albă și iar la fund o lasă
Cînd, luna ca să iasă, obloanele le prinzi.




Și iat-o și mai albă, tiptil ca o pisică
Se suie pe burlane, pătrunde prin ferești,
Sărută lung și ochii închiși și gura mică,
Și cea mai tăinuită iubire n-o ferești.




Dar, părăsind orașul, răzbate pe cîmpie,
Se scutură deodată de praf să n-o mai văz,
Măsoară iepurește păduri, livezi, moșie,
Ciulind urechi de raze prin verdele ovăz.