Poezia Drum de Seară de Ion Pillat

DRUM DE SEARĂ



Ți-aduci aminte seara de sub munte
În țara ce privește către Jiu ?
Catapeteasma culmilor cărunte
Purta chenar de aur stacojiu.




Mesteacănii cei albi veneau în pîlcuri
De lumînări cu sfeșnice de-argint ;
Soborul stelelor citea cu tîlcuri
Adînci, în stranele de mărgărint.




Și cum treceam pribegi cu toamna-n țară,
Ardeau mestecenii frunzișul rar
Și-l dăruiau în lacrime de ceară
Topite-n pacea mare de altar ;




Pleșuvii munți îngenuncheau în zare
Trudiți de mers ca peregrini bătrîni.
Mătăniile de oi coborîtoare
Se deșirau în drumul de la stîni.




Bisericile vechi, purtînd potcapul
Monahilor pe turla lor de lemn,
Blagosloveau ; troițele cu capul
Atîtor sfinți uitați ne făceau semn.




Dar noi, nebuni, nu ne-am oprit trăsura,
Ne-am dus - păgîni grăbiți - spre polovraci :
De pretutindeni ne-arăta pădurea
Copaci schimonosiți ca niște draci.

Poezia Drum de Seară de Ion Pillat

DRUM DE SEARĂ



Ți-aduci aminte seara de sub munte
În țara ce privește către Jiu ?
Catapeteasma culmilor cărunte
Purta chenar de aur stacojiu.




Mesteacănii cei albi veneau în pîlcuri
De lumînări cu sfeșnice de-argint ;
Soborul stelelor citea cu tîlcuri
Adînci, în stranele de mărgărint.




Și cum treceam pribegi cu toamna-n țară,
Ardeau mestecenii frunzișul rar
Și-l dăruiau în lacrime de ceară
Topite-n pacea mare de altar ;




Pleșuvii munți îngenuncheau în zare
Trudiți de mers ca peregrini bătrîni.
Mătăniile de oi coborîtoare
Se deșirau în drumul de la stîni.




Bisericile vechi, purtînd potcapul
Monahilor pe turla lor de lemn,
Blagosloveau ; troițele cu capul
Atîtor sfinți uitați ne făceau semn.




Dar noi, nebuni, nu ne-am oprit trăsura,
Ne-am dus - păgîni grăbiți - spre polovraci :
De pretutindeni ne-arăta pădurea
Copaci schimonosiți ca niște draci.

Poezia Primăvară de Ion Pillat

PRIMĂVARĂ



Din tren, în zori, văd cerul ca o apă
Prea limpede cu scoica lunii-n fund.
Plopi-nalți la luminișuri dau să-ncapă :
Iscoade sînt și zările pătrund.




Spre răsărit ard coifuri parcă-n pară,
Cu jar de aur suliți se aprind ;
De-acuma gloata umbrei o să piară.
Arcașii tainici arcurile-și prind.




Dar meri, și peri, și pruni de pe coline
Răspund și ei, trăgînd cu praf de flori,
Și-n bîzîit de gloanțe de albine,
Desfășură un lanț de trăgători.




Podgoria-i toată nouri de șrapnele
Încremenite-n aer de Prier.
De raze fugărite rîndunele
În escadrile răzlețite pier.




E soarele biruitor. Cireșii
Au ridicat, învinși, steagul alb în vînt.
Livezile își numără plăieșii.
Un cuc dictează pacea pe pămînt...




Lumină pretutindeni ! Primăvară
Și verde proaspă ca un suflet nou,
Și mieii albi ca merii albi din țară,
Și pace-n gînduri vechi și-n grîul nou.




Și sus, pe zarea vremii, ca o dungă
De mări albastre cu sclipiri de nea,
Bucegii neclintiți, pe cînd se-alungă
Și tren, și primăveri, și viața mea.

Poezia Primăvară de Ion Pillat

PRIMĂVARĂ



Din tren, în zori, văd cerul ca o apă
Prea limpede cu scoica lunii-n fund.
Plopi-nalți la luminișuri dau să-ncapă :
Iscoade sînt și zările pătrund.




Spre răsărit ard coifuri parcă-n pară,
Cu jar de aur suliți se aprind ;
De-acuma gloata umbrei o să piară.
Arcașii tainici arcurile-și prind.




Dar meri, și peri, și pruni de pe coline
Răspund și ei, trăgînd cu praf de flori,
Și-n bîzîit de gloanțe de albine,
Desfășură un lanț de trăgători.




Podgoria-i toată nouri de șrapnele
Încremenite-n aer de Prier.
De raze fugărite rîndunele
În escadrile răzlețite pier.




E soarele biruitor. Cireșii
Au ridicat, învinși, steagul alb în vînt.
Livezile își numără plăieșii.
Un cuc dictează pacea pe pămînt...




Lumină pretutindeni ! Primăvară
Și verde proaspă ca un suflet nou,
Și mieii albi ca merii albi din țară,
Și pace-n gînduri vechi și-n grîul nou.




Și sus, pe zarea vremii, ca o dungă
De mări albastre cu sclipiri de nea,
Bucegii neclintiți, pe cînd se-alungă
Și tren, și primăveri, și viața mea.