DRUM DE SEARĂ
Ți-aduci aminte seara de sub munte
În țara ce privește către Jiu ?
Catapeteasma culmilor cărunte
Purta chenar de aur stacojiu.
Mesteacănii cei albi veneau în pîlcuri
De lumînări cu sfeșnice de-argint ;
Soborul stelelor citea cu tîlcuri
Adînci, în stranele de mărgărint.
Și cum treceam pribegi cu toamna-n țară,
Ardeau mestecenii frunzișul rar
Și-l dăruiau în lacrime de ceară
Topite-n pacea mare de altar ;
Pleșuvii munți îngenuncheau în zare
Trudiți de mers ca peregrini bătrîni.
Mătăniile de oi coborîtoare
Se deșirau în drumul de la stîni.
Bisericile vechi, purtînd potcapul
Monahilor pe turla lor de lemn,
Blagosloveau ; troițele cu capul
Atîtor sfinți uitați ne făceau semn.
Dar noi, nebuni, nu ne-am oprit trăsura,
Ne-am dus - păgîni grăbiți - spre polovraci :
De pretutindeni ne-arăta pădurea
Copaci schimonosiți ca niște draci.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc Pentru Comentariile Făcute...