Poezia Cișmigiu de Toamnă de Ion Pillat

 CIȘMIGIU DE TOAMNĂ



Verde nou al primăverii, roș al florilor de vară,
Toamnă, galbenul din frunza ta tîrzie mi-e mai drag,
Fie că-n velinți tăcute inimi de-aur le presară,
Fie că foșnește-n taina mătăsosului tău steag.




Zi senină, zi rodită ca o poamă de lumină,
Cîtă floare prea devreme scuturată te-a dorit,
Să te pot culege astăzi - cer, și suflet, și grădină -
Cișmigiule de toamnă, de-amintire biruit.




De pe podul ce oglindă arcu-ntins al pietrei sale
Peste apa unde lebezi dorm pe teiul tremurat,
Cine m-a chemat pe nume, cine m-a oprit în cale ?
Umbra ta de altădată și un ram îngîndurat.




Verde dor al primăverii, foc al dragostei din vară,
Toamnă, părul de-aur moale al iubirii mi-e mai drag
Cînd strivesc și ani, și zile ce covorul tău presară
Și-mi foșnești a moarte-n suflet, mătăsos și galben steag.