Poezia Interior de Ion Pillat

INTERIOR



Pe scrinul scund, pe masa de mahom,
Cleștarul cupei picură amurg.
Pe liniștea lăutei fără zvon,
Pieziș petale de lumină curg.




Atinsă, strună tainic a sunat...
Și Sîn-Nicoară din icoane vechi
Rămîne mut cu deget ridicat
Și cîntecul tăcerii în urechi.



Se cern garoafele de Luchian
Și sîngerate cad din rama lor,
Prin florile unui chilim oltean
Sperioase păsări se înalță-n zbor.




Pe-o strachină un cerb a tresărit...
Și, de pe raft, din fiece volum,
Poeții ies s-asculte liniștit
Un cîntec risipit ca un parfum.

Poezia Interior de Ion Pillat

INTERIOR



Pe scrinul scund, pe masa de mahom,
Cleștarul cupei picură amurg.
Pe liniștea lăutei fără zvon,
Pieziș petale de lumină curg.




Atinsă, strună tainic a sunat...
Și Sîn-Nicoară din icoane vechi
Rămîne mut cu deget ridicat
Și cîntecul tăcerii în urechi.



Se cern garoafele de Luchian
Și sîngerate cad din rama lor,
Prin florile unui chilim oltean
Sperioase păsări se înalță-n zbor.




Pe-o strachină un cerb a tresărit...
Și, de pe raft, din fiece volum,
Poeții ies s-asculte liniștit
Un cîntec risipit ca un parfum.

Poezia Cișmigiu de Toamnă de Ion Pillat

 CIȘMIGIU DE TOAMNĂ



Verde nou al primăverii, roș al florilor de vară,
Toamnă, galbenul din frunza ta tîrzie mi-e mai drag,
Fie că-n velinți tăcute inimi de-aur le presară,
Fie că foșnește-n taina mătăsosului tău steag.




Zi senină, zi rodită ca o poamă de lumină,
Cîtă floare prea devreme scuturată te-a dorit,
Să te pot culege astăzi - cer, și suflet, și grădină -
Cișmigiule de toamnă, de-amintire biruit.




De pe podul ce oglindă arcu-ntins al pietrei sale
Peste apa unde lebezi dorm pe teiul tremurat,
Cine m-a chemat pe nume, cine m-a oprit în cale ?
Umbra ta de altădată și un ram îngîndurat.




Verde dor al primăverii, foc al dragostei din vară,
Toamnă, părul de-aur moale al iubirii mi-e mai drag
Cînd strivesc și ani, și zile ce covorul tău presară
Și-mi foșnești a moarte-n suflet, mătăsos și galben steag.

Poezia Cișmigiu de Toamnă de Ion Pillat

 CIȘMIGIU DE TOAMNĂ



Verde nou al primăverii, roș al florilor de vară,
Toamnă, galbenul din frunza ta tîrzie mi-e mai drag,
Fie că-n velinți tăcute inimi de-aur le presară,
Fie că foșnește-n taina mătăsosului tău steag.




Zi senină, zi rodită ca o poamă de lumină,
Cîtă floare prea devreme scuturată te-a dorit,
Să te pot culege astăzi - cer, și suflet, și grădină -
Cișmigiule de toamnă, de-amintire biruit.




De pe podul ce oglindă arcu-ntins al pietrei sale
Peste apa unde lebezi dorm pe teiul tremurat,
Cine m-a chemat pe nume, cine m-a oprit în cale ?
Umbra ta de altădată și un ram îngîndurat.




Verde dor al primăverii, foc al dragostei din vară,
Toamnă, părul de-aur moale al iubirii mi-e mai drag
Cînd strivesc și ani, și zile ce covorul tău presară
Și-mi foșnești a moarte-n suflet, mătăsos și galben steag.